Faimosul fotograf american Michael Carroll, care a lucrat pentru New York Times, face acte de caritate în Transilvania
Jurnaliştii trebuie să caute adevărul şi să nu se mulţumească cu răspunsuri superficiale, iar rolul lor este acela de a face societatea mai bună, a declarat miercuri, la Bistriţa, Michael Carroll, un fotograf recunoscut pentru experienţa acumulată de-a lungul anilor alături de Boston Globe, The New York Times şi Disney Corporation. În calitate de preşedinte al organizaţiei Romanian Children’s Relief (RCR) cu sediul în Massachusetts (SUA) şi al Fundaţiei Inocenţi, care oferă servicii pentru aproape 2.000 de copii cu dizabilităţi, rromi sau săraci, Michael Carroll a declarat că nu a renunţat niciodată la meseria sa, care l-a determinat, după experienţa trăită în România în luna ianuarie a anului 1990 să nu rămână indiferent la destinul copiilor pe care i-a fotografiat şi care, la vremea aceea, erau ţinuţi în orfelinate, în spatele gratiilor, în condiţii greu de imaginat.
Activ de două decenii
„Am venit în România, pentru prima oară în ianuarie 1990 alături de o echipă de medici şi jurnalişti americani şi, împreună cu ei, am descoperit drama copiilor cu HIV/SIDA din perioada comunistă. Am făcut mii de fotografii alb-negru fiindcă era iarnă atunci în România, iar fotografiile alb-negru sunt expresive şi grave, dar una mi-a rămas întipărită în minte. E a unui copil care, din spatele unui pătuţ, priveşte cu o privire stingheră, prin grilaj. E ceea ce eu consider că este un simbol a ce se întâmpla în România”, a declarat Michael Carroll. După ce s-a întors în SUA şi a publicat fotografiile în ziarul Boston Globe într-un documentar al lui Bill Griffo de la Spitalul din New York/Centrul Medical Cornell, şi a prezentat situaţia grea în care se găseau copiii orfani din România după revoluţia din 1989, Michael Carroll a fost solicitat de mai mulţi americani care au dorit să afle cum pot ajuta copiii din fotografii.
A trecut dincolo de aparat
„Le-am spus că nu e treaba mea, să se adreseze unei fundaţii caritabile şi să doneze acolo. Oamenii m-au ascultat, au sunat la fundaţii, dar nu au primit niciun răspuns concret decât că poate, la un moment dat, se va încerca ceva. Din nou m-au căutat şi au insistat să le spun cum pot ajuta copiii din fotografiile mele. Atunci am cedat şi le-am spus să vină la mine acasă şi să vedem ce putem face. M-am trezit la uşă cu 40 de inşi. Aşa s-a născut Romanian Children’s Relief (RCR)”, spune Carroll.
