A doua generație Dacia Duster deschide un nou capitol în istoria constructorului de la Mioveni.
SUV-ul duce conceptul „low-cost“ la un al nivel, conservând atuurile care l-au consacrat și plusând la toate capitolele, de la design-ul incisiv de actual, la confortul și dotările oferite de modele mult mai scumpe.
Uitați tot ce știați despre Duster-ul apărut în 2010, care, în 2014, a suferit un facelift, iar până în prezent a fost comercializat în circa două milioane de unități la nivel global, sub brandul Dacia sau Renault! Mă rog, aproape totul.
Chiar dacă a doua generație lansată în septembrie, la cea de-a 67-a ediție a Salonului Auto de la Frankfurt (IAA 2017), dispune de aceeași platformă tehnică de Logan și de o paletă neschimbată de motorizări și transmisii, mașina nu mai are nicio legătură cu vechiul model.
La invitația Dacia, am zburat până la Atena pentru a participa la primele teste „on-“ și „off-road“ cu Duster II. Pipăind mașina pe toate părțile la IAA 2017 și știind că tehnic nu prea s-a schimbat mare lucru, pe durata zborului de circa o oră și 20 de minute, subconștientul tot îmi șoptea să nu am cine știe ce așteptări. Nu va fi „revoluție“. Greșit!
Și nu, nu m-au vrăjit nici cele 22-23 de grade Celsius, nici itinerarul spectaculos, care, pe lângă șosele și autostrăzi a cuprins drumuri desfundate, de pământ și macadam, printre livezile de măslini din Attica, culminând cu un off-road autentic într-una dintre cele mai mari cariere de marmură albă din Grecia, Dionysos, nici impunătorul templu al Zeului Mărilor, Poseidon.
Prima Dacie care nu se conduce ca o Dacie
Este o afirmație curajoasă, dar mi-o asum. Dacia Duster II este primul model făcut la Mioveni care, cel puțin din punct de vedere dinamic și confort, nu mai are niciun motiv să se simtă fâstâcit în fața concurenței. Dacă n-ai ști și n-ai vedea ce conduci, ai putea la orice oră să spui că te afli la bordul unui Nissan Qashqai, Suzuki Vitara, Kia Sportage, Opel Mokka X sau orice alt adversar „occidental“.
S-a muncit la capitolele percepția utilizatorului, cu focus pe suspensie, direcție și zgomot, iar rezultatul este peste așteptări. Știu, modelele enunțate fac parte din două segmente, „SUV B“ și „SUV C“. N-am greșit. Așa se poziționează, însă, Duster-ul, între două lumi. Prețurile sunt de „B“, iar dimenisiunile, cam de „C“, ceea ce fac ca raportul spațiu/dotări/preț, tradițional Dacia, să rămână imbatabil.
Din parcarea aeroportului Venizelos, am plecat spre Capul Sounion la bordul unui Duster II 1.2 TCe Prestige 4×2 cu transmisie manuală, în șase trepte.
Evident, primul contact l-am avut cu scaunul, volanul și planșa de bord. Noile scaune, cu un șezut mai lung cu 20 mm și o nouă arhitectură, nu se compară cu cele vechi, din care alunecai ca dintr-un făraș, iar susținerea laterală, deși e asigurată doar de forma și densitatea buretelui, merită menționată. Volanul reglabil, în premieră, atât pe verticală (40 mm), cât și în adâncime (50 mm), te ajută, în sfârșit, să-ți găsești o poziție bună, chiar dacă ai o înălțime de 1,86 metri. Iar planșa de bord, simplă și curată, pune, de asemenea în premieră, accentul pe ergonomie.
Calitatea finisajelor e cam aceeași, dar se observă clar granulația mai fină a materialului din care sunt alcătuite panoul de bord și fețele ușilor. Dacă partea din fața pasagerului ar fi fost „spartă“ cu o dunguliță, un ornament, ceva, ar fi fost chiar perfect. Așa, e prea mult negru. Apoi, am trecut la reglarea oglinzilor, moment în care am constatat că noua curbură a ramei portierei și noile oglinzi exterioare îți permit să vezi foarte bine în spate, nu ca la prima generație.
După ce am pornit motorul de la buton (da, Duster II poate fi echipat cu card de acces mâini-libere ce rămâne în buzunar sau poșetă) și am parcurs circa 150 de kilometri pe autostradă, șosele și drumuri desfundate, am ajuns la concluzia că Dacia a trecut testul maturității cu Duster II.
Noua direcție asistată electric, deși e un pic cam ușoară la viteze mici, se întărește exact cât trebuie la viteze de autostradă, conferind încredere și un sentiment plăcut de siguranță șoferului. Iar roțile „citesc“ bine drumul, nu le mai simți că ezită, grație suspensiilor regândite. Denivelările și gropile sunt absorbite cu suplețe și aproape fără zgomot. Iar puntea spate semirigidă nu mai țopăie. Pe macadam, începe să vibreze, dar mult mai târziu decât la prima generație. Frânele sunt resetate și pot fi dozate progresiv.
Și, probabil, cel mai mare plus al lui Duster II este izolarea fonică. Pornești motorul, chiar și pe cel diesel, e liniște. Turezi, rulezi la viteze de autostradă și poți vorbi fără să ridici tonul cu pasagerii. Nici vântul nu mai vâjâie, grație noii aerodinamici. Parbrizul este mai înclinat și poziționat cu 100 mm mai în față decât la Duster I, iar forma noilor oglinzi latrale are și ea rolul ei. Nici de la roți nu se mai aude mare lucru. Bine, nu e S-Klasse, să fim înțeleși, dar e foarte bine! E în media clasei, nu mai ia notă mică ca până acum.
Detaliile contează!
Dacia Duster II este prima Dacie la care s-a lucrat din greu în ceea ce privește percepția și experiența utilizatorului. Atuurile Duster I, mai ales capacitățile „off-road“ (gardă la sol de 210 mm, -unghi de atac de 30 de grade, unghi de degajare de 33 de grade, unghi ventral de 21 de grade, sistem 4×4 cu diferențial central blocabil manual în raport fix 50/50), au fost conservate și îmbunătățite cu un sistem de asistare la coborârea pantelor, HDC – apeși pe buton, te ții de volan, nu apeși pedalele și mașina coboară singură și în siguranță cu o viteză de 5-7 km/h (disponibil doar pe 4×4), și un sistem „Multiview Camera“, alcătuit din 4 camere video (una frontală,două laterale și alta în spatele vehiculului), care ajută conducătorul auto să realizeze manevrele în „off-road“ în deplină siguranță, dar și să parcheze fără bătăi de cap, uitându-se pe display-ul central.
Camera video frontală este chiar foarte utilă în teren, de exemplu când urci o pantă, ajungi în vârf și botul mașinii te împiedică să vezi ce urmează. Ne-a ajutat pe traseul din cariera Dionysos.
Și dacă tot a venit vorba despre ecran, MediaNav-ul este poziționat în raza vizuală, nu trebuie să-l mai cauți în spatele schimbătorului.
Tot la capitolul percepție punctează și noile manete pentru lumini/semnalizare/ștergătoare, preluate de la Renault, precum și butoanele climei automate. Se mișcă cu finețe și nu par deloc „low cost“. Iar butoanele de pe consola centrală, ce aduc aminte de claviatura unui pian, sunt de mare efect. Cum lucrul perfect nu există, însă, capitonajul interior al plafonului este tot ca la Logan, dintr-un fel de carton odios. Iar în cazul parasolarelor, de pildă, s-a făcut economie aiurea – fără nicio logică, parasolarul de la șofer are oglindă cu capac, iar cel pentru pasager, nu. Par a fi împrumutate de la mașini diferite. Per ansamblu, însă, rezultatul este peste așteptări.
Dacă Duster II ar primi și un motor mai potent, precum 1.6 dCi/130 CP, și o versiune 4×4 cu transmisie automată, și-ar putea pune în și mai mare dificultate adversarii. Dar, nu e pericol, Renault nu va faulta Qashqai-ul și Kadjar-ul.
Verdict
+ Izolare fonică; dinamică și confort la rulare; direcție mult mai precisă; performanțe off-road; climă automată; sistemul Multiview Camera; design; raport spațiu/dotări/performanțe/preț imbatabil.
– Poziția pe bancheta spate; capitonajul plafonului; imposibilitatea decuplării ESP la versiunile 4×2; lipsa de putere la viteze de peste 120 km/h; finisaje perfectibile; sistemul de avertizare pentru vehiculele din unghiul mort – sesizează vehiculul când deja este în paralel.
