Georges Papandreou: „Trebuie ca Europa şi zona euro, într-un efort comun, să prevină extinderea crizei în economia europeană şi mondială”.
Dai în mine? Dai în tine. Dai în fabrici şi uzine
Nu mai este o criză grecească, e deja o criză a datoriilor europene. Premierul grec a speculat bine momentul în care propria ţară s-a rostogolit trei trepte pe scara Fitch. Pentru că panica făcea deja valuri. În Portugalia, unde au căzut doar două trepte, Puterea şi Opoziţia tocmai se pupau pe obraji de spaimă. Spania a scăpat cu o singură treaptă retezată. Irlanda şi Italia aşteaptă să vadă ce li se va întâmpla
Dacă Grecia nu plăteşte, atunci cine plăteşte?
Când e vorba de expunere directă faţă de activele greceşti, francezii au de luat 51 de miliarde de euro. Germanii, alte 31 de miliarde de euro (proporţia contribuţiilor la bailout este inversă). În Europa de Est, expunerile indirecte sunt mai mari în Ungaria, Cehia sau Polonia (câte 1% din PIB) decât în România sau Bulgaria (0,5% din PIB).În caz că Grecia încetează plăţile, nimeni nu ştie exact unde s-ar opri dominoul prăbuşirilor. Însă, la final, dezastrul lăsat în urmă ar putea fi comparabil cu cel de la Lehman Brothers.
Unde se duc băncile când se duc?
Pentru zona euro, criza din Grecia este una a datoriilor. Însă pentru Balcani, ea s-ar traduce în primul rând într-o criză bancară. Băncile greceşti au cele mai mari expuneri în ultimele ţări intrate în UE: România, Bulgaria şi Cipru. Scenariul catastrofal, dar puţin probabil, este că falimentarul stat grec ar obliga băncile să aducă banii acasă. Mai probabil este însă că, dimpotrivă, băncile greceşti şi-ar pune banii la adăpost la vecini.
Citeşte mai mult pe www.riscograma.ro
