Pe 14 decembrie 2005, Filip G. a obţinut un credit de consum în valoare de 4.154 lei de la SC TBI Credit IFN SA (societate financiară nebancară). După 14 luni, Filip s-a hotărât să ramburseze anticipat suma care-i mai rămăsese de achitat din împrumut şi a făcut o cerere în acest sens către TBI. Societatea i-a răspuns că e de acord cu rambursarea anticipată a diferenţei de 1.762 RON, iar bucureşteanul a achitat integral suma cerută de creditoare. Lucrurile păreau rezolvate, mai ales că pe 3 aprilie 2007 TBI i-a comunicat printr-o adresă: „Pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 50.263/14.12.2005, au fost achitate integral toate obligaţiile de plată, drept pentru care în evidenţele noastre contabile figuraţi cu sold 0″.
Bun-platnic, dar pe lista de datornici
Surpriza a apărut însă după mai bine de un an, pe 16 iunie 2008, când Filip s-a dus la Raiffeisen Bank să ceară un împrumut de 2.000 euro. „După două zile de la depunerea cererii, reprezentanţii băncii m-au înştiinţat că nu-mi pot acorda creditul, deoarece figurez în banca de date a Biroului de Credit cu debite restante faţă de creditoarea TBI. Am rămas blocat”, spune Filip. Ulterior, bucureşteanul a cerut băncii Raiffeisen să-i dea în scris motivul pentru care i se refuză creditul. „Cei de la Raiffeisen mi-au spus că nu-mi pot da o adresă oficială, deoarece TBI este clientul lor şi nu-i pot crea acestei firme prejudicii, pentru că astfel s-ar încălca protocoalele de confidenţialitate dintre bănci. Răspunsul mi s-a părut uluitor”, afirmă Filip.
Cine m-a înscris la rău-platnici?
După experienţa cu Raiffeisen, Filip a început să facă săpături pentru a afla cine l-a înscris în baza de date a rău-platnicilor. „După ce am făcut o cerere în acest sens la Biroul de Credit, nu mi s-a precizat cine e instituţia care m-a înscris pe listele lor de datornici. Totuşi, cu această ocazie am văzut că TBI mi-a perceput în decembrie 2007 o sumă restantă de 239 lei, care nu ştiu de unde provine. E suprinzător pentru că în urmă cu opt luni primisem de la TBI o hârtie în care am fost înştiinţat că le-am achitat creditul şi că soldul meu e 0″, povesteşte Filip. El spune că, iniţial, funcţionarii TBI şi‑au recunoscut vina, dar ulterior au spus că nu l-au înscris ei în baza de date. „Situaţia care v-a fost creată este rezultatul unei erori, şi nu al unei intenţii de a vă prejudicia”, citeşte Filip dintr-un răspuns primit de la TBI. „Ulterior, mi-au răspuns că nu ei m-au trecut pe listele Biroului de Credit”, spune Filip. „Din informaţiile mele, am înţeles că, după ce eu am achitat creditul la TBI, pentru restanţele alea închipuite de 239 lei TBI ar fi executat asigurarea încheiată la OMNIASIG pentru creditul meu. Ăsta e motivul pentru care TBI nu ştie cum să rezolve situaţia”, adaugă Filip.
TBI recunoaşte că Filip e băiat bun
Pentru a lămuri cazul lui Filip, am solicitat mai întâi un răspuns oficial de la TBI Credit IFN SA. Am vrut să vedem cum explică TBI înscrierea lui Filip pe listele de rău-platnici şi restanţa de 239 lei, în contextul în care, cu câteva luni înainte, îi eliberaseră o hârtie prin care recunoşteau că bucureşteanul nu mai are nici o datorie. Reprezentanţii societăţii financiare s-au rezumat să ne precizeze: „Creditul dlui Filip a fost achitat integral, iar clientul nu figurează cu restanţe faţă de TBI Credit înre¬gistrate în evidenţele Biroului de Credit”.
Biroul de Credit: „Nu putem să vă răspundem”
România Liberă a vrut să afle de la conducerea Biroului de Credit cine l-a înscris pe G. Filip pe lista de rău-platnici. „Legea nu ne dă dreptul să vă răspundem la întrebări referitoare la situaţia dlui Fillip, ci numai domnului Filip, în condiţiile legii”, ne-a răspuns Şerban Marian Epure, directorul general al Biroului de Credit, care ne-a mai spus că instituţia i-a dat toate explicaţiile necesare clientului G. Filip.
În mod curios însă, în adresa primită de client – intrată şi în posesia României Libere – nu se specifică numele instituţiei care ar fi solicitat includerea lui Filip pe lista rău-platnicilor. Am cerut şi punctul de vedere al Omniasig, despre care Filip susţine că i-ar fi asigurat creditul contractat de la TBI. Nici societatea de asigurări nu a reuşit să ne lămurească: „Domnul G. Filip nu a avut şi nu are o relaţie contractuală cu OMNIASIG”. Cazul lui G. Filip ilustrează o stare de lucruri care nu este singulară. Deşi toată lumea recunoaşte că la mijloc este o „eroare”, nimeni nu şi-o asumă. Vinovatul este protejat de instituţiile bancare, în baza unor înţelegeri tacite numite „contracte de confidenţiali-tate”. Din păcate însă, cel care are de pierdut este clientul, care în acest moment nu mai poate primi credit de la nici o bancă timp de patru ani.
