Un tunel subteran, ţinut secret încă din Evul Mediu, leagă castele şi oraşe din judeţul Satu Mare. Un tunel subteran leagă castelele medievale din comuna Medieşu Aurit şi oraşele Ardud şi Carei. Potrivit legendei locale, tunelul traversează oraşul Satu Mare, pe sub râul Someş. Castelul Lonyai din Medieşu Aurit a fost construit între anii 1620 şi 1657, de Zsigmond Lonyai, în cel mai pur stil renascentist, stil care mai poate fi întâlnit doar la câteva castele din Slovacia. Clădirea este alcătuită din patru aripi dispuse în jurul unei curţi centrale, cu fiecare turn-bastion de tip italian. Elementele de fortificaţie erau alcătuite dintr-un şanţ, vizibil încă, şi un pod mobil. La parter, erau servitorii, bucătăria şi depozitele, iar primul etaj era destinat stăpânilor. Legenda spune că salonul acestui etaj avea tavanul acoperit cu aur, motiv pentru care localitatea a fost numită Medieşu Aurit. Potrivit legendei, de sub acest castel ar porni un tunel care făcea legătura cu castelul din Ardud care, la rândul lui, ar fi legat, tot printr-un tunel, de castelul din Carei.
Cale subterană pentru atelaje cu cai
„Tunelul traversează râul Someş, cam pe unde se află Podul Decebal. Îmi amintesc că după ce pirotehniştii aduşi din Baia Mare au aruncat în aer podul vechi, la piciorul podului s-a găsit tunelul. Era cam în zona unde acum se află actualul sediu al Finanţelor Publice”, povesteşte Ioan Hotea din Satu Mare. Tunelul era construit din cărămidă, sub formă de boltă, şi avea înălţimea de aproximativ un metru şi jumătate, suficient ca să încapă un atelaj tras de cai.
„Se spune că tunelul era folosit de nobilime pentru a fugi din calea cotropitorilor. Din Medieş puteau ajunge la Ardud iar, de acolo, la Carei. Ba, mai mult, tunelul ar fi fost folosit şi de Pintea Viteazul după ce a evadat din închisoarea Sătmarului”, precizează Ioan Hotea. Scriitorul Felician Pop spune că „aceste legende au un sâmbure de adevăr. Există tuneluri subterane, dar lungimea lor este de câteva sute de metri şi reprezentau calea de salvare a celor din cetăţile asediate”.
Istorie bogată la Medieşu Aurit
După moartea lui Zsigmond Lonyai, întreaga avere, inclusiv castelul de la Medieşu Aurit, a ajuns în administrarea Cămării Regale. Mai târziu, a fost cumpărat de familia Wesselenyi, după care a fost moştenit de familia Teleki, iar în 1920 regele Carol al II-ea al României a cumpărat castelul. În 1944, castelul a fost folosit ca spital militar, iar în timpul retragerii armatei germane a fost incendiat şi a ajuns o ruină. De-a lungul timpului, localnicii au furat cărămizile şi şi-au construit case cu ele. Astăzi, mai există doar câteva ziduri şi ancadramente ale ferestrelor şi uşilor.
