Aplicarea haotică a legilor, managementul dezastruos, dezinteresul şi lipsa cronică a banilor au dus la distrugerea sistemelor de irigaţii.
La propunerea Comisiei parlamentare care a verificat, timp de aproape nouă luni, situaţia sistemelor de irigaţii, a digurilor şi a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare, Camera Deputaţilor a sesizat Curtea de Conturi, DNA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Inspectoratul General de Poliţie şi Guvernul să ia măsurile ce se impun şi să continue cercetările pentru a-i identifica pe cei responsabili de prejudicii de zeci de miliarde de euro.
Servicii prestate gratuit
Comisia de anchetă a constatat că Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) a lucrat pe gratis, „uitând” că Legea îmbunătăţirilor funciare (nr. 138/2004) îi permitea să perceapă anumite tarife de la beneficiari. În schimb, în alte cazuri (la ANIF Timiş-Mureş Inferior, de pildă) s-au stabilit tarife enorme doar în baza unei hotărâri a consiliului de administraţie, fără nici un fel de aprobare sau măcar consultare cu Ministerul Agriculturii. Aşa s-a ajuns, de pildă, ca eliberarea unui aviz consultativ în vederea scoaterii din circuitul agricol a unei suprafeţe de 111 hectare să coste 132.000 lei.
Tot la sucursala ANIF Timiş-Mureş Inferior, Comisia a constatat că s-a permis înfiinţarea a cinci organizaţii a utilizatorilor de apă pentru irigaţii (OUAI) fără ca acestea să aibă ca scop folosirea în continuare a terenurilor pentru agricultură. Organizaţiile urmăreau, de fapt, scoaterea terenurilor din circuitul agricol şi dezafectarea amenajărilor de irigaţii, pentru afaceri imobiliare. Dacă în 1990, de exemplu, Staţiunea de Cercetări pentru Pajişti Timişoara avea circa 1.380 de hectare, în mare parte irigate, ulterior avea să rămână cu o suprafaţă de doar 2 hectare, fiind practic desfiinţată. „De situaţia creată prin înfiinţarea OUAI-urilor pe suprafeţe pe care se cunoştea că nu mai sunt destinate agriculturii şi predarea amenajărilor de irigaţii fără plată acestor organizaţii, se face în primul rând vinovat Oficiul de Reglementare din cadrul Ministerului Agriculturii”, concluzionează membrii Comisiei de anchetă.
Staţii moderne, dar fără curent electric
La sucursala ANIF Someş-Criş, situaţia este şi mai incredibilă: staţii de pompare recent modernizate nu funcţionează. Au fost decuplate de la curent pe motiv de neplată a facturilor. Aceasta după ce în perioada 2002-2009 au fost, la această sucursală, realizate şi recepţionate lucrări de investiţii în valoare totală de 28,65 milioane de lei (fără TVA). În 2009 însă, s-au cerut 15,39 milioane de lei şi s-au primit doar 1,3 milioane de lei (din care aproape două treimi s-au dus pentru acoperirea facturilor restante). Şi la Braşov au fost găsite staţii de pompare de evacuare degradate şi lipsite de racorduri electrice, fiind vorba de o suprafaţă afectată de 1.840 hectare.
Tot la capitolul investiţii făcute fără o analiză temeinică, la sucursala Timiş – Mureş Inferior, când s-au remediat avariile la patru staţii de pompare inundate, s-au montat şi pompe suplimentare chiar dacă nu era nevoie de ele.
Numirile politice sunt de vină
Comisia de anchetă spune că sucursalele ANIF au fost afectate de numirea şefilor pe criterii politice, „numiri care au adus în prim-plan persoane care nu au avut nici o legătură profesională cu activitatea sucursalei”. Directorul şi directorul tehnic de la sucursala ANIF Dunăre-Olt, de pildă, nu numai că nu sunt de specialitate şi nu au experienţă în sectorul îmbunătăţiri funciare, dar fost în concediu medical pe durata anchetei parlamentare (iunie 2009 – martie 2010).
O altă problemă frecventă se referă la structura personalului ANIF, în sensul că personalul tehnic este „folosit ineficient şi transformat în birocraţi care produc doar hârtie”, după cum apreciază membrii Comisiei de anchetă. De asemenea, multe sucursale nu mai dispun de compartimente de prognoză şi avertizare, iar cheltuielile cu salariile ajung la 90% din totalul cheltuielilor.
În ceea ce priveşte parcul de maşini şi utilaje, provenit în mare parte din anii 1970-1980, Comisia a constatat că a fost gestionat cu dezinteres şi că atunci când s-a trecut la casarea acestuia nu s-a respectat legea.
Nereguli în licitaţii
În toamna anului 2008, ANIF Bucureşti a organizat licitaţii pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii în valoare de 5,1 milioane de lei. Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare” nu a putut participa la aceste licitaţii, din cauza datoriilor la buget. Totuşi, multe sucursale ale SNIF au participat la lucrări sub „diverse forme mascate de asociere, subcontractare, închiriere, etc.”. Raportul cuprinde şi o listă de contracte ce ar fi fost impuse sucursalelor de conducerea SNIF Bucureşti.
În privinţa datoriilor, Comisia de anchetă arată că societatea a beneficiat, în 2006, de două hotărâri de Guvern de suspendare a executărilor silite impuse de ANAF. „Acestea (hotărârile de Guvern- n.r.), în conformitate cu prevederile OUG nr. 92/2003 republicată, privind Codul de Procedură Fiscală, constituie stop la sursă, pentru care se fac responsabili iniţiatorii notelor de fundamentare şi semnatarii hotărârilor, fapte pedepsite de legea fiscală şi penală”, se arată în raportul Comisiei de anchetă.
Apoi, când Ministerul Agriculturii a instituit Administrarea specială şi supravegherea financiară la societate, nu s-au respectat o serie de prevederi legislative, de care se fac responsabili, în opinia Comisiei parlamentare, Administratorul Special Constantin Ştefan, preşedintele CA al Agenţiei Domeniilor Statului, Daniel Drăgan, şi fostul ministru secretar de stat în Ministerul Agriculturii Gheorghe Albu (PNL). În plus, parlamentarii au concluzionat că „Administratorul Special şi ADS au manageriat păgubos SNIF, încercând prin modificarea Legii 138/2004 şi HG 1.407/2004 să o transforme într-o afacere imobiliară”.
Cazul RomAg ‘98
Comisia de anchetă parlamentară a audiat, pe durata mai multor luni, toţi miniştrii Agriculturii din ultimii 20 de ani, parlamentari şi experţi. A fost audiat chiar şi fostul preşedinte Emil Constatinescu. Singurul care nu a venit la audieri este fostul lider al PSD, Mircea Geoană. Aceasta deşi „au fost făcute toate invitaţiile posibile”, după cum spune preşedintele Comisiei de anchetă, Valeriu Tabără (PDL). Comisia ar fi vrut să afle de la Geoană, fost ambasador la Washington, care au fost „demersurile pe care le-a întreprins la Ambasadă în privinţa programului Romag ‘98 şi a contractării corporaţiei americane Transchem”. Potrivit raportului, prin programul RomAg ’98, Regia Autonomă de Îmbunătăţiri Funciare (transformată ulterior în SNIF) a fost autorizată să cumpere „pachete agricole, tehnologii şi servicii” de la compania americană Transchem. Valoarea acestora era de peste 85 de milioane de dolari, bani care au fost obţinuţi printr-un credit cu garanţie guvernamentală şi plătiţi companiei americane. Autorii raportului menţionează că, în 1997, „în momentul în care au început să fie făcute presiuni asupra membrilor guvernului pentru acceptarea legiferării acestui program exista precedentul, care era în realitate acelaşi program experimentat deja în Ucraina şi Polonia”. Cele două state acceptaseră credite în valoare de 120 de milioane de dolari şi, respectiv, 75 de milioane de dolari pentru acelaşi program care a eşuat. Comisia aştepta să afle de la Mircea Geoană de ce s-a acordat creditul companiei americane din moment ce programe similare îşi dovediseră ineficienţa, iar Cehia tocmai refuzase oferta. Cele 85 de milioane de dolari au fost practic pierdute pentru că aşa-numitele pachete (adică o combină, un tractor, o semănătoare, o instalaţie de irigaţii etc), estimate la 990.000 de dolari fiecare, nu au mai ajuns la fermieri, ci la firme cu relaţii sus-puse.
Cine sunt responsabilii?
În ciuda nenumăratelor nereguli înregistrate, Comisia parlamentară de anchetă s-a ferit să precizeze explicit persoanele responsabile. De pildă, când pomenesc cele peste 140 de titluri executorii emise în favoarea ANAF, AVAS sau a diverşilor creditori, membrii Comisiei de anchetă s-au mulţumit să scrie că acestea au fost „generate de contracte oneroase semnate de directorii generali ai SNIF SA Bucureşti din 2000 până astăzi”. Nici un cuvânt însă despre cine sunt aceşti directori şi, mai ales, cine i-a pus în funcţie şi le-a tolerat lipsa de implicare.
Preşedintele Comisiei de anchetă, deputatul Valeriu Tabără, explică absenţa unor nominalizări prin faptul că „s-a mers pe instituţii, nu pe persoane”. „În cazul RomAg, care este cel mai grav, s-au dat nume”, spune el. Valeriu Tabără estimează că, deşi este greu de făcut o evaluare, pierderile înregistrate în acest sector ar fi de 15 miliarde de euro, în ultimii 20 de ani, în condiţiile în care valoarea totală a patrimoniului ar ajunge la 60 de miliarde de euro. Democrat-liberalul ne-a explicat că pierderile foarte mari ar fi apărut şi din cauză că „două milioane de sisteme de eroziunea solului au dispărut”, dar şi pentru că „s-au făcut modernizări de spaţii unde au fost montate pompe cu volume mai mari decât se poate pompa” sau „au fost cumpărate pompe foarte scumpe”.
