Cine să mai revină la o stare de inchiziţie? Nu va mai dori nimeni. Coronavirusul e liber să zburde.
După execuţia publică a profesorului Adrian Streinu Cercel, am rămas practic fără mareşalul epidemiologic în lupta cu duşmanul nevăzut, poreclit SARS CoV-2.
Lumea medicală a amuţit. Elitele răspunzătoare de front au coborât periscopul. Poporul de abia aşteptat să fie liber. Nimeni nu doreşte să mai fie izolat, fără libertăţi.
Suntem, conform cifrelor, pe starea de platou epidemiologic care ar permite relaxarea. Un site specializat în lupta ţărilor cu inamicul COVID-19 arăta zilele trecute că România e în stare de risc maxim.
Pe ce s-au bazat autorităţile când au decretat starea de relaxare? De fapt, mare greşeală a făcut-o chiar preşedintele Klaus Iohannis când a proclamat sfârşitul izolării, încă de acum două săptămânii. Românii au încins grătarele, s-au relaxat, au deschid casele pentru oaspeţi. Nimic nu a mai contat. Şi numărul cazurilor s-au înmulţit.
Coborârea sistemului de alarmă. Coronavirusul pierde forţă?
Încă din 28 februarie, după experimentul “Autobuzul” din China, când s-a demonstrat practic că din 20 de pasageri s-au infectat în prima zi patru iar în a doua, şase, am tras semnalul de alarmă: e extrem de contagios. Asta se întâmpla când însuşi marele epidemiolog zicea că e o simplă gripă.
Autorităţile medicale practic au coborât nivelul de alarmă, fără a prezenta probe care să susţină nevoia de relaxare. Să fii fost intimidaţi de statul paralel, ocupat cum să mai dea câte un tun financiar?
Medicii din grupul de comunicare strategică tac. Suspect, dar tac. Pe ce se bazează scăderea tonusului luptei? Soldaţii apărării sunt cu armele în rastel, timp în care şobolanii mişună prin unitate, în căutare de grăunţe de bună calitate.
Trei zile vor fi un passing shot spre starea de capitulare.
Atât le-a fost românilor. De la starea de urgenţă, împovărătoare, cu limitarea drepturilor fundamentale, restricţii de circulaţie, la starea de alertă cu o permisie de trei zile.
Întors de la beţiile colective, soldatul va mai putea lupta? Nici vorbă.
Rezistenţa s-a dus. Orice ar mai spune elitele epidemiologice, autorităţile vor fi şah-mat.
Au promis relaxarea. Orice întoarcere în cazarma domestică, impusă, ar stârni starea de nervozitate.
Vocile lumii:
Klaus Iohannis: După 15 mai, dacă ieșiți din localitate veți avea nevoie de o declarație. Slujbele se vor ține în aer liber
Să nu veniţi să spuneţi că nu aţi fost preveniţi!
Brambureală maximă. De vină sunt doar mamelucii din guvern care se certau, la doar trei zile înainte de “hai liberare,” cu autorităţile religioase despre cum Sfânta Împărtăşanie să se dea cu lingura de unică folosinţă şi nu au precedat, deîndată, să depună la Parlament proiectul de lege privind starea de alertă.
Starea de nervozitate are un nivel de operaţionalizare şi de relevanţă socială mult mai mare decât starea de alertă, dorită de autorităţi. Mai pe şleau, românilor li se fâlfâie de acum înainte de orice alarme vor mai da executivii situaţiilor de criză.
Maximul interes al autorităţilor în starea de alertă e să conserve starea de bine pentru licitaţiile netransparente, mamă bună pentru firmele de casă ale celor din sistem.
Cum să lupţi când în arsenal au intrat prădătorii şi au schimbat mişeleşte gloanţele adevărate cu obiecte de hârtie creponată?
Orice avid de informaţie, mai priveşte şi dincolo de limita impusă, în starea de obedienţă, a propriului chipiu.
După starea de urgenţă, starea de relaxare
Avem cei mai mulţi morţi din zona de est a Europei. Peste o mie. În timp ce alte state, care au ştiut să ridice starea de protecţie, peste limita vizierei medicale, sunt circumspecte la relaxare. Deh, râdem de honvezi, dar sunt mai pregătiţi decât noi pentru starea de luptă.
După starea de urgenţă a urmat starea de lăsarea mică. Aşa descria bunica mea o semi genoflexiune. Cu mare apetit la sport, nu înţelegeam cum să faci un exerciţiu doar pe jumătate.
Starea din lăsarea mică poate fi anticamera exploziei de infecţii. Ce vor face autorităţile cu starea lor de alertă “Papă-lapte,” când curba infectărilor o va lua nebuneşte în sus?
Nimeni nu mai ascultă
Vor institui zeghea socială? Ce depărtare socială? Eram zilele trecute la Piaţa Obor, la mici cumpărături. La un raft deschis în spaţiul închis al halei centrale, am cerut precupeţei o brânză. Nu era absolut nimeni în jur. În timp ce moşmondea casa de marcat, s-a apropiat un cumpărător de mine. N-avea mască. Am făcut doi paşi laterali. El după mine. Ajunsesem la doi metri depărtare de prima poziţie, el şi mai tare se apropia. L-am întrebat doar dacă nu ştie recomandările autorităţilor privind distanţarea socială. M-a trimis urgent la psiholog. Nu i-am mai dat replica. În urmă cu 20 de ani absolvisem şi Psihologia.
Iată că dezastrul e la doi paşi distanţă. Autorităţile par că şi-au pierdut controlul, după ce l-au lăsat pe general la vatră.
O simplă incursiune pe mapa de ştiri din lume arată cât de criticată de către sindicate e starea de relaxare decisă de Boris Jhonson în Marea Britanie.
Se retrage inamicul? Piere de la sine? Asta e speranţa autorităţilor
Relaxarea prematură a restricţiilor antiepidemice riscă să genereze „consecinţe grave” în Statele Unite, avertizează dr. Anthony Fauci, directorul Institutului Naţional american pentru Alergii şi Boli Infecţioase, citat de agenţia Associated Press.
După ce acum o lună, Rusia se lăuda cu un număr mic de infectaţi, acum a ajuns a doua putere mondială, răpusă de COVID-19, la doar o zi după relaxarea impusă de Kremlin.
Singura speranţă e legată de retragerea temporară a inamicului.
Când va fi dezastru să nu veniţi să spuneţi că nu aţi fost preveniţi!
P.S. Profesorul Alexandru Rafila spunea ieri că este surprins de scăderea numărului infecţiilor noi. în condiţiile în care lumea e mult mai prezentă pe străzi. A calificat fenomenul drept inexplicabil.
