România şi-a depus oficial candidatură la NATO în 1993 şi un an mai târziu, a fost primul stat care a răspuns invitaţiei lansate de Alianţă de a participă la Parteneriatul pentru Pace, program destinat cooperării euro-atlantice în materie de securitate, cu rol major în procesul de includere a noi membri în NATO.
În aprilie 1999, NATO a lansat Planul de acţiune în vederea admiterii de noi membri (Membership Action Plan – MAP). România şi-a elaborat propriul Plan naţional anual de pregătire pentru aderare (PNA), care stabilea obiective, măsuri şi termene de realizare în vederea aderării la Alianţă.
La Summit-ul NATO de la Praga din noiembrie 2002, pe bază evaluării progreselor înregistrate de statele candidate, şefii de state şi de guverne ai ţărilor membre ale NATO au decis invitarea României, alături de alte şase state – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, să înceapă convorbirile de aderare la Alianţă Nord-Atlantică.
Protocoalele de aderare la NATO pentru România şi celelalte şase state invitate să adere au fost semnate în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Bruxelles la 26 martie 2003.
La 29 martie 2004, România a aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice.
Pe bază unei propuneri legislative, începând cu anul 2005, „Ziua NATO în România” se sărbătoreşte în prima duminică a lunii aprilie.
De când a devenit membru al Alianţei, România are un rol activ, promovând valorile şi obiectivele NATO, dar şi participând activ la toate operaţiunile şi misiunile acestei structuri, , inclusiv la cele din afară spaţiului euro-atlantic.
România participă activ la Forţă Internaţională de Asistentă pentru Securitate (ISAF), Misiunea NATO de Pregătire – Irak (NTM-I), Operaţiunea KFOR şi Operaţiunea Active Endeavour (OAE).
România contribuie la procesul de transformare a NATO, menit să ofere Alianţei Nord-Atlantice capacităţi flexibile, capabile să se desfăşoare rapid şi să răspundă noilor tipuri de ameninţări (terorism, proliferarea armelor de distrugere în masă).
Summit-ul NATO la Bucureşti
Trebuie menţionat şi că, în perioadă 2-4 aprilie 2008, România a găzduit Summit-ul NATO de la Bucureşti.
La Summit, cel mai mare eveniment de politică externă organizat de ţara noastră, au participat 26 de state membre, 23 de state partenere, înalţi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi ai statelor contributoare la operaţiunile NATO în Afganistan, la nivel de preşedinte (23 de state), prim-ministru (22 de state), ministru al afacerilor externe (7 state), ministru al apărării (Kazahstan) şi director politic (Irlanda).
În acelaşi timp, România este implicată în procesul de reformare a Alianţei. 2010 este anul lansării Noului Concept Strategic al NATO, concept a cărui elaborare a început în luna septembrie 2009, cu prima etapă, cea de reflecţie. Termenul fixat pentru finalizarea documentului este viitorul Summit al NATO, care se va desfăşura în noiembrie 2010, în Portugalia.
Reprezentanţii statelor membre din cadrul Consiliului Nord – Atlantic sunt implicaţi permanent în întregul proces.
În cadrul procesului de elaborare a NCS, România pledează pentru reafirmarea, de o manieră neechivocă, a apărării colective şi a articolului 5 drept responsabilităţi principale ale NATO, pentru actualizarea şi consolidarea sarcinilor fundamentale ale Alianţei din actualul Concept Strategic adoptat în 1999 (securitatea, descurajarea, consultarea, managementul crizelor şi parteneriatele), la care să se adauge răspunsul la noile tipuri de provocări, cu accent pe insecuritatea energetică şi pe proliferarea tehnologiilor pentru rachete.
România ar dori, totodată, că în formă finală a Noului Concept Strategic să se regăsească şi alte elemente importante, cum sunt consolidarea interesului NATO şi dezvoltarea cooperării cu partenerii din imediată vecinătate a Alianţei şi a României, din Balcanii de Vest şi zonă extinsă a Mării Negre, inclusiv Caucazul de Sud şi Asia Centrală, precum şi consolidarea reţelei de parteneriate a NATO şi menţinerea politicii de extindere a Alianţei („open door policy”), care a avut o contribuţie importantă la consolidarea stabilităţii şi securităţii în Europa.
