Copii care salvează copii

Diana urcă pe scenă. O fată de 16 ani, mică de statură, slăbuţă, palidă, dar cu ochi mari, strălucitori. E îmbrăcată într-o rochie lungă, vaporoasă. Urmează valsul, iar cei doi parteneri „desenează” mişcări sigure, elegante. Momentul se încheie după câteva minute. Atunci se dezlănţuie sala, care dintr-o dată pare mai mare decât e în realitate. Cel puţin 150 de elevi s-au înghesuit aici, fie pe scaune, fie în picioare. Se văd lacrimi pe mulţi obraji. Ei sunt colegii de liceu ai Dianei. S-au strâns s-o încurajeze pe fata care se află acum la o cumpănă a vieţii ei. Toate acestea s-au întâmplat cu câteva zile în urmă, la Şcoala Centrală din Bucureşti. Asta, pentru că, exact în ziua următoare, Diana Soare a plecat la o clinică din Germania, la Berlin, pentru investigaţii de anvergură. Fata a fost diagnosticată, în august 2009, cu o boală cumplită.

Cancer ovarian la 16 ani

Lucica Soare este mama fetiţei. O femeie pe chipul căreia se citeşte suferinţa, deşi încearcă să mascheze totul în spatele unui surâs de complezenţă. Anul trecut, fata se plângea mereu de constipaţie. „La ecografie s-a constatat că avea lichid în abdomen”, povesteşte mama. Au urmat analize la Spitalul „Fundeni”. Diagnosticul medicilor – cancer ovari­an. Fata a fost operată la aceeaşi unitate sanitară. Apoi a trecut prin mai multe tratamente cu citostatice. Dar boala a recidivat, afectân-du-i şi alte organe interne. „Medicii de la Clinica Oncologică din Cluj mi-au recomandat să merg la un spital din Berlin”, adaugă femeia.

Salariu de bugetar

Dar ce te faci tu ca mamă când ai doar un salariu de bugetar? Cuvintele femeii se îneacă la un moment dat în lacrimi. Vorbeşte despre unicul ei copil. „Trebuie să lupt”, se încurajează singură. De aici începe însă o altă poveste, cea a solidarităţii umane. De două luni încoace, la Şcoala Centrală s-a dat startul unei campanii pentru strângere de fonduri. Numai investigaţiile medicale din Germania pentru Diana costă cel puţin 10.000 de euro. Fără masă şi cazare. O zi de spitalizare ajunge la 500 de euro. De asta ne-a spus mama că ea şi fiica ei vor sta la o gazdă, pentru că nu le ajung banii şi pentru spitalizare. După investigaţii, o posibilă operaţie în clinica din Berlin ar costa aproximativ 40.000 de euro. Am ajuns la acest liceu din centrul Bucureştiului chiar în ziua în care la sala de festivităţi fusese organizat un spectacol pentru Diana. Forfotă în toată şcoala. Pe pereţi erau lipite afişe pe care fuseseră scrise cu carioca îndemnuri de genul „Ajutor pentru Diana!”, plus conturile bancare unde se pot depune bani pentru ajutorarea acestei fete. Am găsit şi un loc în care se vindeau icoane, figurine din lut şi bentiţe croşetate. Toate au fost făcute de elevi, banii obţinuţi urmând să ajungă în aceleaşi conturi. Cinci fete îmbrăcate în costume de epocă se grăbesc spre sala de spectacol. Vor juca într-o scenetă. Sunt eleve de clasa a XI-a. Le întreb dacă au mai jucat teatru vreodată. „Nu”, răspund toate în cor. „Am învăţat rolurile în două săptămâni. Important e s-o ajutăm pe Diana”, îmi răspund repede, apoi îşi văd de drum. Erau deja la al treilea spectacol pentru strângerea de fonduri.

40.000 lei de la elevi pentru Diana

Elevii de la Şcoala Centrală au reuşit să strângă aproape 40.000 de lei. Dintr-un total de aproape 17.000 de euro, cât mi-a spus mama Dianei că are acum la dispoziţie, după ce a fost ajutată şi de colegi şi prieteni de-ai ei. Cât priveşte un posibil ajutor de la statul român, slabe speranţe, zice femeia, chiar dacă a depus deja o cerere pentru „formularul 112″, care ar putea acoperi cheltuielile unei operaţii în străinătate, din bani europeni, până la urmă. Problema e că Lucica Soare n-a primit până acum un semnal, pozitiv sau negativ, de la autorităţile din Bucureşti. Aşa că speranţa strângerii banilor a rămas doar în baza celor apropiaţi. „Este impresio­nant ce au făcut aceşti copii”, mi-a spus mai târziu profesoa­ra Carmen Boteanu, diriginta Dianei. Elevii au anunţat că nu se vor opri aici. Vor continua să strângă bani pentru colega lor.

25.000 de euro pentru viaţa Andreei

Un caz asemănător a existat şi la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”. Tot elevii au fost „motorul” solidarităţii umane. Andreea Matei absolvise acest liceu cu un an înainte de cel mai greu „examen” al vieţii ei. La momentul respectiv – a doua jumătate a anului 2008 -, Andreea era deja în primul an de facultate. Acum, după toate câte s-au întâmplat, ne-am dat întâlnire, la acelaşi liceu din „buricul” Capitalei, cu Andreea şi cu mama ei, Ioana Matei, dar şi cu câţiva dintre foştii sau actualii „lăzărişti”. Sunt cei care şi-au dedicat sufle­tul acţiunii caritabile încheiate cu succes în ziua de 28 aprilie 2009. Atunci a fost operată Andreea. Intervenţie chirurgicală de mare dificultate, pe creier, la o clinică din Germania. „Fiica mea acuza ameţeli şi puternice dureri de cap, agravate în primul semestru de facultate”, ne spune mama fetei, care şi-a dus fiica la un control cu rezonanţă magnetică nucleară (RMN). Aparatele au scos în evidenţă o malformaţie artero-venoasă gravă, la nivelul creierului. Operaţia era deosebit de riscantă, ne explică Andreea, „din cauză că malformaţia era profundă, întinsă pe două zone ale cortexului şi alimentată din ambele sisteme de irigaţie ale creierului; exista riscul orbirii”.  Trebuia să plece în străinătate.

„Sunt la începutul vieţii”

La 19 ani spui că ai toată viaţa înainte. Gândurile Andreei erau însă altele. „Sunt la începutul vieţii şi îmi doresc mult să pot duce până la capăt drumul pe Pământ”, scria fata în mesajul postat pe internet după ce a
aflat de problemele de sănătate pe care le are. Se spune că exact de la acel apel a pornit întreaga acţiune de ajutor pentru această fată înaltă, brunetă, cu ochi mari şi un zâmbet şăgalnic. Aşa este ea acum, după ce răul din viaţa ei a trecut. Dar să ne întoarcem la ceea ce se întâmpla în urmă cu mai bine de un an. Pacienta fusese programată, în ianuarie 2009, la clinica din Hanovra, dar nu s-a mai dus acolo din cauză că nu reuşise să strângă banii necesari.

Cursă contra cronometru

Prima acţiune caritabilă are loc în ianuarie 2009. Trupa de teatru a Liceului „Lazăr” dă un spectacol. A urmat un concert rock pe 26 februarie, cu participarea mai multor trupe de liceeni. S-a constituit un grup de voluntari din „Lazăr”. Ei au făcut turul liceelor din Bucureşti, câteva luni la rând, pentru colectarea de fonduri. Programul era clar: toată dimineaţa pe drumuri, iar după-amiaza la cursuri. „Mergeam cu transportul în comun. Căutam uneori pe hartă anumite licee, pentru că nu ştiam unde e fiecare”, zice Mara Dimitriu. Ea a făcut parte din cei care şi-au rupt pingelele alergând pe străzi. Gândiţi-vă că sunt peste 100 de licee în Capitală. „De la unele strângeam câteva sute de lei, de la altele mult mai mult”, adaugă Raluca Popescu. „Unii directori ne priveau cu suspiciune, alţii au înţeles şi ne-au sprijinit”, spune Luiza Nicolescu. „Ştiam că e o cursă contra cronometru. Nu mai ţineam cont că merg prin zăpadă sau frig”, conchide Claudia Rogojinaru. La rândul lor, profesorii din „Lazăr” au participat cu lucruri personale – cărţi şi felurite obiecte de valoare – la o licitaţie organizată în cadrul liceului. S-au adunat şi cu acea ocazie bani serioşi. Un stilou, de exemplu, a fost vândut cu 800 de lei, cei mai mulţi cumpărători fiind elevi. Cu bani de la părinţi, evident.

Consiliul Elevilor

Cel puţin jumătate din copiii unui liceu oferă bani la o acţiune caritabilă, ne spune preşedintele Consiliului Municipal al Elevilor, Albert Craiu. Ştie asta din experienţa ultimilor ani. Ne dă ca exemplu strângerea de fonduri pentru doi adolescenţi cu grave probleme de sănătate, unul
de la „Dante Alighieri”, altul de la „Sava”. Deşi au fost trimişi la clinici din străinătate, cursul vieţii lor s-a oprit, din păcate, anul trecut. Consiliul are rolul de a-i reprezenta pe elevi în cadrul sistemului educativ. Reprezentanţii tinerilor participă, de pildă, la reuniuni periodice cu şefii Inspectoratului Şcolar Bucureşti. Tot prin acest Consiliu, subordonat Inspectoratului, se declanşează iureşul solidarităţii umane. Iată mecanismul: se află, atât la Consiliu, cât şi la Inspectorat, de existenţa unui elev grav bolnav. Elevii primesc de la Inspectorat aprobare scrisă pentru strângerea de fonduri din toate liceele bucureştene. La rândul său, Consiliul, care are filiale în fiecare liceu, îşi informează structurile din teritoriu pentru a se aduna bani, dar de colectarea efectivă a lichidităţilor se ocupă colegii din liceul unde învaţă elevul cu probleme de sănătate. Banii se varsă, în final, în contul bancar deschis de părinţii copilului bolnav.

„O lecţie de viaţă”

„Copiii aceştia dau o lecţie de viaţă întregii societăţi româneşti. Ei sunt capabili de lucruri mari, dacă o fac în mod conştient şi sunt mobilizaţi”, ne-a spus profesorul Marian Banu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Bucureşti. La final, în loc de concluzie, elevii de la Liceul „Lazăr” ne-au anunţat că pentru 27 martie a fost programat un spectacol caritabil la Casa Studenţilor din Bucureşti. Pentru o colegă a lor de la „Tonitza”, care a trecut de curând printr-o tragedie din cauza unui incendiu. Ea şi mama ei sunt în stare gravă şi au nevoie de ajutor pentru un transplant de piele. „Te gândeşti că oricând poţi avea o problemă. Şi atunci ai nevoie de sprijinul celor din jurul tău.
De-asta e bine să fim solidari”, zicea la un moment dat Albert Craiu, liderul elevilor din Bucureşti. O posibilă explicaţie pentru faptul că inimile pot fi atât de mari, chiar dacă bat în piepturi încă mici…   

Statul ne omoară cu zile

Românii cu afecţiuni grave pot be­neficia de tratament sau operaţii în ţările Uniunii Europene pe baza formularului 112. Birocraţia excesivă din România împiedică mulţi conaţionali aflaţi în situaţii-limită să acceseze acest serviciu plătit din bani europeni. Una dintre prevederi este ca un medic român să declare în scris că pacientul respectiv nu poate fi tratat în nici o clinică din România, pentru a putea fi transfe­rat la un spital din altă ţară. Singura soluţie, spun medicii şi pacienţii, este schimbarea legislaţiei noastre. Altfel, sute de oameni riscă să moară cu zile, mai degrabă din cauza birocraţiei decât a bolii.

(Foto: Alexandra Radu)