A început în Parlament sezonul moţiunilor simple. Primii vizaţi: Mihai Şeitan şi Cseke Attila. Din 2007 încoace, moţiunile simple nu mai au însă finalitate.
Chiar dacă opoziţia ar reuşi astăzi să impună, la Camera Deputaţilor, adoptarea moţiunii sim-ple ini-ţiate de PNL şi intitulate „La Sănătate nimic nu este sănătos”, Guvernul Boc nu va fi obligat nici să dea mai mulţi bani sistemului de sănătate, nici să depolitizeze conducerile spitalelor. Aşa cum nu ar fi fost obligat nici să crească pensia socială minim garantată de la 350 la 400 de lei, aşa cum au cerut social-democraţii în moţiunea simplă îndreptată împotriva ministrului Muncii, Mihai Şeitan. Aceasta, deoarece din 2007 încoace moţiunile simple şi-au pierdut finalitatea: în cazul în care ele sunt adoptate, ministrul vizat nu-şi pierde funcţia, iar mă-surile propuse au pentru Guvern, mai degrabă, titlu de recomandări. Moţiunile, simple sau de cenzură, ar trebui să fie instru-mente prin care opoziţia parlamentară să sancţioneze puterea.
Miniştrii, liniştiţi de la Monica Macovei încoace
Moţiunea simplă şi-a pierdut însă puterea în februarie 2007, după ce opoziţia de atunci – PSD şi PRM – a reuşit să adopte, în Senat, o moţiune simplă îndreptată împotriva ministrului Jus-tiţiei de atunci, Monica Macovei. Cum semnatarii cereau şi demiterea ministrului, 26 de senatori ai Alianţei D.A. au sesizat Curtea Constituţională, contestând articolul din Regulament potrivit căruia moţiunile simple adoptate „sunt obligatorii pentru Guvern şi membrii săi”. Judecătorii au dat câştig de cauză puterii de atunci, arătând că prevederea atacată este constituţională numai dacă nu-l obligă pe premier să propună revocarea ministrului vizat. Cu alte cuvinte, moţiunile nu pot atrage demiterea vreunui ministru, dar Guvernul ar fi obligat să pună în practică măsurile cuprinse în text.
Idee contrazisă însă de realitatea ultimilor ani. În februarie 2008, de pildă, prin moţiunea intitulată „Stop degradării nivelului de trai! Stop iresponsabilităţii din sectorul energetic!”, adoptată de Senat, social-democraţii cereau Guvernului Tăriceanu să coreleze veniturile populaţiei cu valoarea coşului minim de consum lunar şi să reducă cheltuielile guvernamentale din acel an cu echivalentul a două miliarde de euro. Apoi, în septembrie 2008, într-o altă moţiune simplă adoptată de Senat, social-democraţii solicitau să se aloce agriculturii, în 2009, cel puţin 4% din PIB. Nici una dintre cerinţe nu avea să fie îndeplinită de Guvern.
Opoziţia admite că nu are pârghii
Iniţiatorii moţiunilor simple recunosc că, în cazul în care ar strânge suficiente voturi, tot nu ar avea cum să tragă la răspundere Guvernul pentru neaplicarea măsurilor. „Din punct de vedere legal, nu putem obliga Guvernul. Încercăm însă să punem presiune. Principalul rol al acestei moţiuni nu este să subliniem problemele din sistem, ci tocmai să obţinem un răspuns din partea ministrului Sănătăţii şi a premierului”, a declarat deputatul PNL Horia Cristian. Deputatul PSD Ioan Cindrea crede însă că Executivul ar trebui să aplice imediat măsurile cerute, altfel existând instrumentul moţiunii de cenzu-ră (pentru care PSD şi PNL nu au însă majoritatea necesară).
