Southern Poverty Law Center (SPLC) s-a înfiinţat în 1971 ca o firmă mică de avocatură specializată în procese de drept civil. Astăzi, institutul depistează şi analizează activităţile rasiste din SUA, fiind unul dintre cele mai respectate grupuri de monitorizare din America, scrie The Guardian.
Recent, SPLC a dat publicităţii un raport numit „Terror From the Right”, care identifică, în ordine cronologică, atacurile rasiste, comploturile interne şi conspiraţiile care au avut loc în America, începând cu bomba din oraşul Oklahoma, din 1995. Lista de zece pagini arhivează 75 de acte teroriste, de la planuri de bombardament asupra clădirilor Guvernului, până la tentative de omor asupra unor judecători sau politicieni.
Toate aceste incidente au fost gândite să schimbe situaţia politică a Americii prin violenţă şi au fost conduse de grupuri precum Republica Populară a Arienilor, Noua Ordine sau Cei Detestaţi. Din vara anului 2008 însă, astfel de evenimente au devenit tot mai frecvente şi majoritatea l-au vizat pe Barack Obama, care candida la prezidenţiale.
Prima notă de acest fel este din 8 iunie 2008. Şase oameni dintr-un grup militar din zona rurală a Pennsylvaniei au fost arestaţi pentru deţinere ilegală de carabine şi bombe artizanale. Unul dintre cei şase a spus autorităţilor că a vrut să împuşte negri de pe un acoperiş şi că prevede un război civil dacă Obama, care în urmă cu cinci zile fusese nominalizat candidat din partea democraţilor pentru preşedinţie, ar fi ales la Casa Albă.
Următoarea însemnare: 24 august 2008. În ziua dinaintea deschiderii convenţiei democraţilor din Denver, la care Obama a fost nominalizat, doi albi au fost arestaţi pentru posesie de arme foarte periculoase şi echipament de camuflaj. Aceştia plănuiau asasinarea lui Obama.
24 octombrie 2008: La mai puţin de două săptămâni înainte de alegeri, doi albi au fost arestaţi în Tennessee pentru un plan bizar de a ucide peste 100 de persoane de culoare, printre care se număra şi Barack Obama.
21 ianuarie 2009: La o zi după învestirea lui Obama, un alb a fost arestat în Massachusetts, după ce ar fi ucis doi imigrant negri şi ar fi rănit un al treilea. A spus că a luptat pentru „o rasă care este pe moarte”.
10 iunie 2009: James von Brunn, în vârstă de 88 de ani, a intrat în Muzeul Holocaustului din Washington şi a împuşcat mortal un gardian. Von Brunn, care a murit luna trecută în închisoare aşteptând procesul, a lăsat un bileţel pe care scria: „Obama a fost creat de evrei”.
În cele 13 luni de când a ocupat Biroul Oval, Barack Obama a fost subiectul unei extraordinare efuziuni de emoţie din partea electoratului american. La început a fost adulat la scară largă, dar recent această adoraţie a fost înăbuşită de o multitudine de critici. În acelaşi timp, ascunse de ochii publicului larg, au existat mai multe potenţiale atacuri către Obama, care depăşesc însă limitele dezbaterii politice.
Aceste ameninţări au fost la ordinea zilei pentru Obama şi familia lui încă dinainte de a primi cheile de la Casă Albă. Pe 2 mai 2007, cu 18 luni înaintea alegerilor, le-a fost repartizat un echipaj al serviciilor secrete – mult mai devreme decât pentru orice alt candidat la prezidenţiale din istoria americană. Motivele exacte nu au fost niciodată dezvăluite, dar cu siguranţă au fost suficiente pentru a o nelinişti pe Michelle Obama. Un oficial de la Departamentul de Stat a spus pentru The Guardian că, înainte să candideze pentru preşedinţie, Obama a trebuit să o convingă în primul rând pe Michelle, risipindu-i temerile privind un potenţial atac asupra ei, a soţului său sau a celor două fete ale lor.
Michelle a aflat atunci adevărul: Colin Powell a renunţat să mai participe la alegerile din 1996 şi din cauza faptului că soţia sa, Alma, se temea de un asasinat. Pe tot parcursul cursei prezidenţiale, Michelle a vorbit deschis despre temerile sale şi despre faptul că este hotărâtă să le depăşească, spunând pentru 60 Minutes că a decis să se lase în voia cursei, pentru că „se săturase să îi fie frica”.
Potrivit raportului lui John Heilemann şi Mark Halperin despre alegerile din 2008, numit Game Change, Michelle s-a simţit până la urmă suficient de relaxată încât să facă glume ironice despre subiect. „Deja am mărit poliţa pentru asigurarea de viaţă a lui Barrack. Nu poţi fi niciodată prea grijuliu”, a spus ea sarcastic.
Totuşi, potrivit Southern Poverty Law Center, problema siguranţei celui de-al 44-lea preşedinte nu este deloc o glumă. „Realmente, toate evenimentele teroriste interne pe care le-am identificat începând cu lună iunie 2008, când devenise evident că Obama va câştiga alegerile, au fost direct îndreptate către el”, spune autorul raportului SPLC, Mark Potok.
În afară de familia Obama, povara unor asemenea ameninţări cade în primul rând pe umerii serviciilor secrete americane. După cum spune Joseph Petro, şeful securităţii globale de la Citigroup, provocările cu care se confruntă acum sunt diferite faţă de oricare altă perioadă anterioară. Pe lângă riscurile normale, asociate cu protecţia unuia dintre cei mai puternici politicieni din lume, este acum adăugat elementul exploziv al rasei: „Fiind primul preşedinte de culoare, el a creat un nou set de probleme pentru serviciile secrete”.
Petro este un expert în acest domeniu: şi-a petrecut ultimii 23 de ani ca agent special, patru din ei, din 1982 până în 1986, protejându-l pe Ronald Reagan. Ştie cum e să fii în prima linie de protecţie, cum este să te afli într-o mulţime imensă, de mii de potenţiali atacatori, cum este să trăieşti conştientizând că orice greşeală – o fracţiune de secundă în care nu eşti atent – ar putea fi fatală.
Petro are o formulă cu care determină potenţialele pericole pentru fiecare preşedinte de la Casa Albă. „Trebuie să observi atmosfera generală a timpurilor în care îşi exercită mandatul şi să adaugi personalitatea specifică pe care preşedintele o aduce la locul de muncă. În cazul lui Obama, protecţia sa reprezintă o muncă dificilă. Obama este un preşedinte cu o personalitate unică şi îi place să iasă în mulţime. Dacă pui asta lângă atmosfera politică din zilele noastre, foarte partizană şi critică, apoi incluzi rasa, tocmai ai dat de o mare provocare. Niciodată nu îţi poţi lua prea multe măsuri de precauţie”, a spus Petro.
Părerea lui despre rolul personalităţii preşedintelui în siguranţa sa este ilustrată de unicul eşec dezastruos din istoria serviciilor secrete – evenimentul pe care fiecare agent începător îl studiază până îl ştie pe de rost. Judecată după standardele securităţii moderne, împuşcarea lui John F. Hennedy în Dallas, pe 22 noiembrie 1963, a fost posibilă din cauza unor greşeli fundamentale.
Traseul paradei lui Keneddy a fost făcut public în avans – o greşeală majoră după regulile de astăzi. Lee Harvey Oswald a avut cale liberă pentru a îl împuşca de la etajul şase al unui depozit şcolar, clădire care în zilele noastre ar fi fost atent controlată şi apoi închisă. Chiar ordinele pe care le-a dat Kennedy i-au adus sfârşitul – preşedintele a cerut ca geamurile rezistente la gloanţe să fie scoase din limuzina sa şi ca agenţii să nu meargă în spatele maşinii, lucru care l-a lăsat complet neprotejat.
În ultimă instanţă, aşa cum s-a dovedit şi în cazul lui Kennedy, un preşedinte poate şi protejat numai dacă acceptă acest lucru. Agenţii pot să îi dea sfaturi comandantului supreme, dar nu îi pot da ordine. „Serviciile secrete ar vrea să îl ia pe preşedinte imediat după învestire şi să îl ţină departe de contactul cu publicul pentru următorii patru ani. Dar ştiu că acest lucru nu este posibil”, a spus Petro.
În timpul campaniei prezidenţiale, Obama făcea regulat băi de mulţime. Dar de la învestirea sa, a accepat sfaturile agenţilor de pază şi a renunţat la contactul direct cu masele. Pentru unii, acest lucru este normal – nu se mai află in cursa pentru alegeri. Pentru un preşedinte care a promis să dărâme barierele dintre politicieni şi oamenii de ând, este relevant însă că este văzut în public din ce în ce mai rar, iar evenimentele la care participă sunt ţinute numai înăuntru.
De-a lungul anilor, serviciile secrete au dezvoltat o serie de dispozitive pentru a îmbunătăţi siguranţa şefilor de stat. Petro îşi aminteşte că l-a rugat pe Reagan în repetate rânduri să poarte vesta antiglonţ. Lui Reagan nu îi plăcea şi comenta mereu, dar accepta în final.
În ultimii ani, aceste inovaţii au apărut frecvent şi în număr mare. O nouă gamă de dispozitive a fost adăugată la dotarea serviciilor secrete, de la tehnologia de recunoaştere a feţei până la o nouă generaţie de vehicule blindate. Obama conduce un Cadillac cu uşi groase de 20 de centimetri; în noaptea alegerilor din noiembrie 2008 a ţinut discursul de victorie în faţa unei mulţimi de aproape un sfert de million de oameni, dar din spatele unor pereţi blindaţi din sticlă, pentru a evita atacurile.
Eficienţa dispozitivelor depinde, totuşi, de oamenii care le folosesc, Factorul uman rămâne cel mai imprtant, aşa cum a fost ilustrat în luna noiembrie a anului trecut, când două persoane au trecut de porţile de protecţie de la Casa Albă, au intrat în corpul principal al clădirii şi au dat mâna cu Obama. Nu i-au făcut nici un rău preşedintelui, dar în mintea agenţilor secreţi, acest lucru nu a contat: răul ar fi putut fi produs.
Să fii preşedintele Statelor Unite ale Americii este o afacere de mare risc, după cum au aflat Abraham Lincoln, James Garfield, William Mckinley şi John Kennedy pe pielea lor. Pericolele pentru un preşedinte pot veni din toate părţile.
De aceea, se acordă o atenţie sporită grupurilor extremiste de dreapta care operează în America, sunt înarmate şi motivate ideologic, în unele cazuri fiind chiar capabile de acte disperate.
Ultimul raport SPLC dezvăluie o creştere spectaculoasă a grupurilor extremiste anti-guvernare, care văd administraţia Obama ca un complot care va impune „o guvernare unică în lume”, în ciuda ataşamentului americanilor pentru libertate. Numărul a crescut de la 149 de grupuri în 2008 la 512 în 2009, dintre care 127 au fost clasificate ca fiind grupuri paramilitare.
„Stim că a fost o creştere a activităţii, în principal a celor care susţin că acest guvern este ilegal”, a spus Brian Levin, criminolog la Centrul de Studiu al Urii şi Extremismului de la Universitatea de Stat din California. Levin spune că fenomenul este evident în zonele rurale din jurul Munţilor Apalaşi şi a Marilor Lacuri, dar şi în vestul şi nord-vestul Pacificului, unde noi grupuri înarmate apar spontan; Levin nu are nici un dubiu cu privire la motivele pentru care se întâmplă acest lucru: „Întotdeauna au fost oameni care l-au urât pe preşedinte, întotdeauna au existat conspiraţii, dar faptul că acum avem un preşedinte negru într-o perioadă economică atât de agitată face aceste conspiraţii mult mai volatile în rândul unui număr mare de oameni”.
Chip Berlet, analist pe problema extremismului de dreapta la institutul Political Research Associates, din Massachusetts, estimează că au fost nouă crime ale rasiştilor, xenofobilor şi antisemiţilor de la învestirea lui Obama. Berlet spune că există asemănări între ura grupurilor de acum şi cele din anii ’90: „Furia vine de la oamenii care cred că Obama a venit să reducă libertăţile, să confişte armele, să pună naţiunea americană albă în sclavie. Un element de noutate este că acum aceste gupuri pot recruta şi online, acest lucru fiind foarte periculos pentru preşedinte”.
Montana este unul dintre statele rurale în care insurgenţii extremişti de dreapta sunt extrem de frecvenţi. Travis McAdam a monitorizat astfel de activităţi în ultimii 20 de ani, pentru Montana Human Rights Network, deci are o viziune foarte exactă a ceea ce se întâmplă astăzi. „Ura care există este una foarte reală. Vorbim de mai mult decât o simplă ură rasială, este vorba de ceva ideologic – aceşti oameni văd negrii ca fiind o rasă sub-umană. Au apărut tot felul de astfel de grupuri care se folosesc de Obama ca să recruteze noi membri”, a spus McAdam.
Forumurile de profil sunt pline de lozinci anti-Obama încă de pe vremea alegerilor prezidenţiale. Într-o asemenea discuţie, un membru a scris: „Dacă vrem să vedem prăbuşirea societăţii noastre, atunci ar trebui să îl sprijinim pe Obama. Cred că va veni un război. Cu negrul ăsta ca preşedinte se va grăbi procesul. Este un catalizator! Nu asta vrem de fapt?”
Altul a notat: „Suntem puşi cu faţa la perete. Trebuie să fim activi şi concentraţi pe soluţie. Pentru un viitor mai Alb al copiilor nostri”. Un al treilea membru a scris pe forum: „Nu credeam că o să apuc ziua în care o maimuţă să îmi conducă ţara. Am 34 de ani. Plâng pentru copiii mei”.
Pentru McAdam, problema crucială este felul în care se pot separa indivizii care sunt ofensivi şi ostili în discuţii, dar în esenţă sunt inofensivi, de cei care chiar au potenţial să devină violenţi.
McAdam a propus o structură de pâlnie pentru aceste grupuri: în vârf sunt multe persoane atrase de grupurile radicale din diverse motive – drepturile de posesie a armelor, faptul că Obama e negru sau altele. Mulţi nu depăşesc, însă, acest nivel. Unii o fac. „Pe măsură ce se apropie mai mult de subiect, alunecă pe pâlnie şi pierd legătura cu reţelele sociale din jurul lor, care îi ţineau conectaţi la normalitate”, a spus McAdam.
Pe măsură ce coboară din ce în ce mai jos sau chiar la capătul celălalt al pâlniei, ajung la parerea celui care a bombardat Oklahoma, Timothy McVeigh, care spunea: „Ţara noastră este atacată. Trebuie sa fac ceva”.
În aceste momente foarte agitate din punct de vedere politic, multe persoane ar putea sa ajungă la capătul de jos al pâlniei. McAdam este de parere că „violenţa împotriva preşedintelui Obama este un real motiv de îngrijorare. Grupurile care îl vor pe preşedinte nu trebuie subestimate”, a spus el.
