Pelicula relevă rădăcinile tradiţionale ale ansamblului din Târgu-Jiu.
Cunoscutul poet clujean Horia Muntenuş a realizat un documentar inedit despre cel mai mare sculptor român, Constantin Brâncuşi. „Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brâncuşi” este titlul documentarului prin care Horia Muntenuş arată rădăcinile tradiţionale ale ansamblului de la Târgu-Jiu. Filmul are 38 de minute şi a fost foarte bine primit de studenţii şi de profesorii în artă de la universităţile din Cluj şi din Iaşi. Realizatorul filmului a dorit să arate o serie de corespondenţe între cele mai importante sculpturi ale ansamblului din Târgu-Jiu şi arta populară românească. Horia Muntenuş spune, de pildă, că „Poarta Sărutului este o ladă de zestre aşezată pe doi piloni, iar Masa Tăcerii este inspirată de acele mese rustice la care prânzeau ţăranii liberi”. De asemenea, poetul clujean asemuieşte Coloana Infinitului cu stâlpii funerari păstraţi în anumite zone din sudul Transilvaniei, inclusiv pe Valea Sebeşului, ca o moştenire a tradiţiilor precreştine lăsate de daci. Horia Muntenuş spune că intenţionează să continue filmul cu noi episoade, din care unul va fi dedicat perioadei petrecute de Constantin Brâncuşi în Paris. Poetul Horia Muntenuş a fost deopotrivă scenarist, producător, regizor şi chiar a filmat o parte a imaginilor incluse în film. De asemenea, el a colaborat cu cameramanii Alin Suătean şi Dan Drăguşin. În rolul tânărului Jian joacă actorul George Drăghicescu, de la Teatrul „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu. Coloana sonoră este realizată de Nucu Pandrea, care cântă la frunză, precum şi de Grigore Leşe, care interpretează la fluier şi la caval. La nai, cântă Gheorghe Istici, iar acompaniamentul este asigurat de an-samblul „Someşul” din Cluj. În film mai apar şi copiii din Ansamblul „Doina” al Palatului Copiilor din Cluj.
„Filmările au fost realizate la Târgu-Jiu, Sarmisegetuza, precum şi în muzeele etnografice din Cluj, Târgu-Jiu şi Bucureşti” spune Horia Muntenuş.
Operele neglijate
În perioada comunistă, la Târgu-Jiu autorităţile au permis amenajarea unei cârciumi lipsite de toaletă, chiar lângă Poarta Sărutului. Horia Muntenuş spune că a aflat de la localnici că mulţi mineri, care reprezentau clientela fidelă a cârciumii respective, îşi făceau nevoile chiar pe monumentele lui Brâncuşi. De asemenea, în perioada comunistă autorităţile permiteau şatrelor de nomazi să-şi aşeze corturile chiar lângă operele sculptorului.
