Alexandru Mihul este cel care a descoperit, cu decenii în urmă, rezervele de aur de la Roșia Montană, dar și cel mai citat autor în lucrări științifice.
Alexandru Mihul s-a născut la Iași într-o familie de fizicieni, profesori la Universitatea “Al. I. Cuza”. A intrat în mediul cercetării științifice devreme, ca student al Facultății de electromecanică (1946-1950), apoi a absolvit și facultatea de fizică (1951-1953).
Își susține teza de doctorat în 1957 cu un subiect despre bazele experimentale ale teoriei relativității, apoi ajunge asistent al Facultății de Fizică din Iași (1957).
La îndemnul profesorului Horia Hulubei, directorul Institutului de fizică atomică, se detașează pentru a lucra (1957-1961) la recent înființatul Institut Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN), Dubna, de lângă Moscova, Rusia, unde este promovat cercetător principal.
În perioada 1967-68, timp de un an, lucrează la CERN–Geneva, Elveția, ca visiting scientist, din 1976 este membru al Societății Americane de Fizică, iar din 2003 Doctor Honoris Causa al IUCN Dubna. Lucrările sale sunt menționate în Essential Science Indicators (ESI), bază de date actualizată de două ori pe an, elaborată de ISI (Institute of Scientific Information, USA).
“Acest produs informatic este livrat o dată cu web of science și are în vedere detectarea domeniilor de vârf și a cercetătorilor cu cele mai multe rezultate în ultima decadă. A. Mihul (AM) conform ESI, a publicat numai în ultimii ani de activitate (10 ani), peste 200 de lucrări cu 2.385 de citări, fiecare lucrare fiind citată în medie de 11,93 ori! Un adevărat record pentru un român”, scrie academicianul Petru T. Frangopol, care i-a făcut un portret marelui fizician.
Dedicat fizicii nucleare
Specialist în particule elementare, detașarea la Dubna și în special discuția cu fizicianul polonez – profesorul Leopold Infeld, născut în 1898, colaborator al lui Einstein, pe care l-a întâlnit acolo, au fost factori ce l-au determinat să se dedice fizicii nucleare.
Astfel, din 1957 s-a ocupat de studiul fisiunii nucleelor grele cu mezoni pi și miu punând în evidență pentru prima dată fisiunea Th-232.
De asemenea el este eroul descoperirii din 1960 la IUCN a unei noi anti-particule elementare – hiperonul anti-sigma-minus, descoperire făcută însă de grupul internațional condus de academicianul V. I. Veksler, din care făcea parte și românul nostru.
Descoperire de Nobel
“Producerea particulelor stranii constituia aria de cercetare a grupului condus de V.I. Veksler, printre rezultatele mai importante fiind şi descoperirea particulei sus-menţionate (al treilea antibarion cunoscut!). Primii doi antibarioni, antiprotonul şi antilambda au fost descoperiţi de Segre, Chamberlain şi Alvarez (SUA). Aceștia au fost recompensați cu decernarea premiului Nobel. Grupul de la Dubna a mai studiat și producerea particulei anti-lambda de pioni, efectul Goldhaber etc.”, mai scrie profesorul Frangopol.
În perioada în care românul a lucrat în cadrul acestui grup, au fost publicate 40 de lucrări ce au apărut în special în reviste rusești sau internaționale prestigioase.
Cum a găsit aurul din Roșia Montană
Minele de aur de la Roșia Montana ar putea fi deschise, din fericire, sau din păcate, și cu meritul său. În perioada 1975-1989, relațiile României cu exteriorul erau din ce în ce mai dificile, de aceea o preocupare de prim ordin era aceea de analiză prin activare a sterilului de la minele din Baia Mare, pentru a determina existența aurului.
“Am găsit aur în steril, am determinat cât aur mai există, n-am primit medalie, e bun însă faptul că am făcut experimentul acesta și am determinat existența aurului. De aceea au venit acum să redeschidă minele de la Baia Mare, Bihor, Roșia Montana”, a spus Alexandru Mihul pentru “Jurnalul Național”.
