Kathryn Bigelow, prima femeie-regizor care a luat Oscarul pentru Cel mai bun film, si-a cladit cu ambitie si hotarare drumul intr-o industrie dominata de barbati.
Regizoarea Kathryn Bigelow, in varsta de 58 ani, pasionata de calarie si scufundari, s-a incumetat sa urce muntele Kilimanjaro, la temperaturi de inghet, doar pentru a dovedi ca are forta de a face ce isi propune. Probabil nu mai era necesar: Bigelow era deja recunoscuta pentru taria sa caracter. Multi o admirau pentru ca, dupa un mariaj de cinci ani cu regizorul James Cameron, nu s-a recasatorit, pastrand imaginea unei femei integre. Canadianul, in schimb, a continuat sirul de casatorii, ajungand astazi la a cincea. Bigelow s-a dedicat mai mult profesiei sale, reusind in acest an sa fie prima femeie care si-a adus Oscarul pentru regie acasa. Ea a facut deja istorie, fiind prima regizoare care a obtinut distinctia maxima a Directors' Guild of America, cu filmul "The Hurt Locker". Pentru a-l realiza, a rezistat calduri excesive in desertul iordanian, ajungand si la 46 oC. Scenaristul Mark Boal a declarat ca Kathrine are "gene de Viking" si ca face parte din categoria oamenilor care nu mor niciodata. Totusi Bigelow este cunoscuta ca extrem de timida si foarte calma, calitati care au ajutat-o dealtfel sa stea departe de barfele mondene.
Nu in ultimul rand, Bigelow si-a dovedit forta impunandu-se intr-o industrie aproape exclusiv masculina (in 2008 doar 9% dintre filme au fost regizate de o femeie). Mai mult, se spune ca face filme de barbati: ii place miscarea, sangele, energia, durerea, exploziile. Cei care au vazut productiile ei, precum "Strange Days", "Point Break" sau "Near dark", cunosc aceste tendinte. Acuzata ca in cateva dintre filmele sale nu a introdus nici macar un personaj feminin, regizoarea a spus ca incearca doar sa se conformeze asteptarilor sexiste de la Hollywood, care nu se potrivesc cu adevarata ei identitate. Filmele sale, desi putine, sunt provocatoare, foarte vizuale, cu un simt al atmosferei accentuat. Dupa cum a calificat-o critica, face parte dintr-o categorie de cineasti interesati mai mult de estetica miscarii si a actiunii decat de actiunea in sine. Intrebata daca nu se teme ca violenta din filmele sale poate indemna la violenta in viata reala, regizoarea a spus: "Cred ca cei care ar actiona astfel sunt oricum indivizi cu probleme si nu constituie o regula, ci o exceptie".
Inainte de a alege regia, Bigelow a evoluat progresiv de la pictura pe panza la sculptura si crearea de ambient. Arta a fost o parte permanenta a vietii ei. S-a nascut intr-o zona rurala in apropiere de San Francisco. Fara alti frati si calificata de cei de varsta ei ca "ciudata" din cauza inaltimii sale, a fost un copil singuratic, atrasa mai mult de pictura decat de joaca. In adolescenta a fost pasionata de Rafael si si-a ocupat o mare parte a timpului pictand pe panze uriase, in garajul casei, detalii din operele acestuia. In tinerete s-a alatura unui grup de artiste din Anglia, unde si-a descoperit vocatia de cineast, gasind ca cinematografia, pentru ca "traverseaza culturi si clase sociale", este mediul cel mai potrivit pentru a-si transmite ideile. "Cinematografia are capacitatea de a fi atat de fiziologica", a spus ea; "te poate propulsa intr-un anume eveniment si iti poate face inima sa o ia la goana". Astfel ca s-a inscris la un curs al lui Milos Forman la o universitate din New York si a scos pe piata ulterior primul sau lung-metraj, "The loveless", care a trecut total neobservat de public, dar apreciat de critica.
Stilul sau este in mod evident marcat de arta clasica, iar tendinta sa nu a fost niciodata de a distra masele. Crede ca filmul are puterea de a actiona ca o terapie pentru privitor, astfel ca peliculele ei isi propun sa aiba un impact puternic si sa provoace oamenii. "Acestea sunt filmele pe care imi place sa le privesc, asa ca pe acestea le realizez", a spus ea. "Nu vreau sa creez pace si comfort, ci sa starnesc adrenalina."
La sfarsitul anilor ‘80 a fost regizor si co-scenarist al peliculei "Near dark", o parabola asupra drogurilor in care utilizeaza ca o metafora mitul vampirului. Prezinta aici o fata a Americii marginale, cu o atmosfera morbida, totusi rafinata din punct de vedere vizual, astfel ca filmul are azi un loc in colectia permanenta a Muzeului de Arta Moderna din New York. Au urmat apoi cele mai cunoscute realizari ale ei: "Point Break" (1991), cu Patrick Swayze si Keanu Reeves, film cult, cu care a cunoscut pentru prima data succesul si in care s-a asociat cu (pe atunci sotul ei) James Cameron. In 1995 s-a impus din nou cu "Strange days", film de anticipatie ambitios, prezentand un politist decazut intr-o lume in deriva, ajuns dealer de programe fantasmagorice. Se stie despre Bigelow ca foloseste foarte rar vedete, promovand in schimb actori putin cunoscuti, care dau mai mult realism productiilor ei.
Dupa alte trei realizari mai putin spectaculoase, regizoarea a revenit in 2009 cu "The Hurt Locker", o drama despre razboi, in care urmareste trei membri ai departamentului de elita al armatei americane care dezamorseaza explozibil improvizat. Bigelow vorbeste aici despre barbati si camaraderia lor, despre razboi asa cum nu este scris in presa si despre greutatea eroilor de a se intoarce la "normal". "Micul secret murdar despre razboi este ca unii barbati il iubesc. Incerc sa dezvalui de ce, sa ma uit la ce inseamna sa fii erou in contextul luptei din secolul 21", a spus regizoarea. Bigelow a marturisit ca isi doreste ca filmul sa genereze dezbateri care sa duca la capat conflictul din Irak.
