» Din vremea Imperiului Roman (denarul de argint si "solidus"-ul de aur) pana la "subtierea" monedei de 1 penny din zilele noastre, guvernele s-au descurcat de minune si in lipsa tiparului cand a fost vorba sa extinda masa monetara.
» Deprecierea monedei convine in primul rand guvernelor care au de finantat cheltuieli publice neacoperite decent de venituri. Cand presiunile populatiei sau dorinta de perpetuare a clasei politice sunt prea mari, dobanzile bancare pierd repede pasul cu inflatia (cazul Romaniei la inceputul anilor ’90).
In lucrarea sa "creating the Floating Exchange Rate System", Martin Armstrong, fondator al Princeton Economics si autor al unei teorii revolutionare despre ciclurile economice, face o trecere in revista asupra modalitatilor de a devaloriza o moneda, incepand din momentul prabusirii Imperiului Roman si pana la ruperea acordului de la Bretton Woods, in momentul cand SUA au abandonat standardul aur pentru dolar. Colapsul sistemului monetar roman a facut, de pilda, ca intre anii 100 i.Chr. si 250 d.Chr. cantitatea de argint dintr-un denar sa scada de la cateva grame la sub 0,1 grame. socul prabusirii sistemului a fost atat de mare incat, pe finalul existentei imperiului, autoritatile acceptau plata impozitelor mai degraba in proprietati decat in monedele emise chiar de ele, iar multi erau gata sa-si vanda libertatea pentru adapost si protectie. Cum incertitudinea era maxima, faptul ca vechii zei nu raspundeau convenabil cererilor de ajutor a grabit adoptarea unei religii noi.
Dupa caderea Romei, in anul 476 d.Chr., imperiul a supravietuit in Rasarit (in jurul Constantinopolului), in timp ce Vestul s-a faramitat intre orase-stat feudale. Moneda bizantina de aur "solidus" a devenit, pentru o vreme, noua valuta comerciala globala, fiind descoperita de arheologi din Scotia pana in China. Ceea ce a dus la supravietuirea, o vreme, a Imperiului Roman de Rasarit a fost oferta constanta de aur, asigurata din zona de nord a Africii numita Numidia. Cucerirea zonei de catre arabi a dus la inchiderea robinetului de aur pentru imperiu, care a cazut, la randul sau, in 1453. In ultimii ani, cantitatea de aur fusese oricum sever redusa din monede, care erau acum batute in aliaj cu argintul.
Acelasi lucru l-au patit in timpurile noastre monedele de cupru de 1 penny, care au devenit brusc mai subtiri cand autoritatile au sezisat ca valorau mai mult prin cantitatea de cupru (motiv pentru care aceasta a fost redusa si inlocuita cu zincul, iar grosimea unei monede de 1 penny de astazi e substantial mai mica decat inainte de 1982). Cuprul dintr-o moneda emisa in 1793 face astazi – sustine Armstrong – cat cel din aproape 1.000 de monede de 1 penny.
Spre o moneda globala?
Armstrong este de parere ca revenirea la standardul aur, desi ar reface increderea in banul "in sine", ar crea alte probleme. Masa monetara ar trebui sa fie corelata cu numarul populatiei, iar in conditiile in care productia de aur si-a atins varful, cresterea numarului de locuitori, in lipsa unei extinderi proportionale a cantitatii de aur, ar duce la deflatie, fenomen tare neplacut cand esti dator. Pentru Armstrong, principala problema este recastigarea sentimentului ca banul reprezinta "valoare", care sa nu fie afectata de programele de tiparire conjuncturala sau dezmatul cheltuitor al autoritatilor.
(Un exemplu in acest sens il constituie SUA: in 1970, cheltuielile publice erau de 870 miliarde dolari, in timp ce veniturile anuale medii ale unei gospodarii erau de 38.850 dolari; in 2008, cheltuielile federale erau de 2,8 trilioane, in crestere cu 221% in termeni reali, iar veniturile medii ale unei gospodarii urcasera la 51.355 dolari, avans de numai 32% raportat la inflatie, conform Heritage Foundation.) Armstrong propune introducerea unei monede unice la nivel global in paralel cu pastrarea monedelor nationale, in acest mod dezechilibrele bugetare fiind reflectate prin raporturile dintre moneda unica si monedele locale. S-ar evita astfel disparitati precum in cazul dolarului: autoritatile americane stau confortabil, o vreme, doar pe seama fabricii de bonduri, pornind de la cererea asigurata automat prin statutul dolarului de moneda pentru rezervele bancilor centrale.
Nota: Analiza poate fi accesata integral la adresa : http://armstrongeconomics.files.wordpress.com/2010/01/armstrong-economics-creating-the-floating-exchange-rate-system-011110.pdf