» Relatia dintre proprietari si chiriasi este adesea marcata de tensiuni, mai ales cand inchirierea este facuta in graba si negocierea vizeaza doar nivelul chiriei. Am trecut in revista trei dintre sensibilitatile care ar trebui cat mai clar lamurite inca de la bun inceput, cu precizarea ca sunt tratate preponderent din perspectiva proprietarului.
Disciplina si frecventa platii. E important sa fixati impreuna cu chiriasul o zi anume pentru plata chiriei si sa aveti grija ca aceasta sa nu fie depasita sau ragazul sa nu fie mai mare de 2-3 zile si sa nu devina o obisnuinta. Am intalnit doua feluri de proprietari: unii care accepta plata lunara, altii care cer plata in avans pe trei, sase luni sau chiar un an. Plata pe un termen mai lung ii da proprietarului posibilitatea sa gestioneze mai bine o suma mai consistenta (un depozit la termen mai lung, de pilda, ii aduce o dobanda ceva mai buna, mai ales cand tendinta dobanzilor este de scadere). Pe de alta parte, incasand banii in avans pe mai multe luni, proprietarul se protejeaza de o mutare intempestiva si evita bataia de cap si cheltuielile (comisionul agentului) aferente unei noi inchirieri. Pentru chirias este un efort mai mare si presupune o disciplina stricta: sa nu se atinga de suma destinata chiriei si sa puna banii deoparte ca si cum i-ar plati lunar.
Incasarea lunara are, la randu-i, unele avantaje. E un pretext bun pentru a "inspecta" mai des proprietatea, mai cu seama daca proprietarul primeste bani cash, nu intr-un cont bancar. Comunicand lunar cu chiriasul aflati ce mai trebuie reparat, ce mai poate fi imbunatatit. Daca si chiriasul e fire grijulie, sunt mari sanse ca astfel sa "cimentati" o relatie pe termen lung. In ziua incasarii puteti trece si pe la caseria asociatiei sau la avizier sa verificati daca sunt achitate la timp cheltuielile de intretinere.
Cine plateste facturile. Chirias fiind, in Bucuresti, am avut parte de un proprietar foarte meticulos (inginer proiectant) si corect: desi nu achita el facturile, le verifica lunar si trecea fiecare suma platita intr-un caietel in care tinea evidenta pentru inca un apartament inchiriat, dintr-un alt cartier. Omul era atent mai cu seama la factura telefonului fix, dupa o experienta cu chiriasi care la plecare i-au lasat pe cap datorii de cateva sute de euro pentru convorbiri internationale si pe linii erotice (daca aveti linie fixa, recomandat este sa limitati/blocati accesul la astfel de servicii). Cele mai mari sanse de acumulare a restantelor sunt cand proprietarul nu trece cu lunile pe la apartament, mai ales cand locuinta este in alta localitate. Daca nu puteti prelua personal plata facturilor – sunt proprietari care o data cu chiria incaseaza si banii de cheltuieli lunare – faceti tot posibilul sa urmariti constant achitarea lor: cereti chitantele sau copiile si stabiliti de la bun inceput acest lucru sau mentionati-l in contractul de inchiriere.
Reparatii/imbunatatiri. In mod normal, cad in responsabilitatea proprietarului daca nu sunt din vina chiriasului. Lucrurile se complica totusi atunci cand locuinta este mobilata. Cele mai sensibile discutii apar cand trebuie stabilit daca un obiect s-a stricat pentru ca a fost vechi/de proasta calitate sau pentru ca a fost folosit abuziv/neatent. Un geam spart la o vitrina este responsabilitatea chiriasului dar o instalatie sanitara care s-a defectat ar trebui reparata/inlocuita de catre proprietar. Cand relatia functioneaza, chiriasul poate face el cheltuiala, iar proprietarul o scade din chirie. Sistemul decontarii din chirie poate functiona si in cazul unor imbunatatiri (inchiderea balconului, schimbarea ferestrelor cu termopan etc.). Pentru ambele parti e bine ca aceste lucruri sa fie discutate, eventual convenite de la bun inceput pentru evitarea disputelor legate de devizul lucrarilor, mai ales cand chiriasul plateste, iar proprietarul deconteaza.
