Poti sa-l intrebi pe premier de ce ii invrajbeste pe oameni cu un proiect de lege a pensiilor insuficient fundamentat economic si juridic fara sa-i spui ca Guvernul comite o greseala cu premeditare, chiar la inceput de mandat, daca forteaza o solutie intr-o perioada de criza acuta? Sau ca da dovada de superficialitate agresiva daca crede ca poate scoate bugetul din rahat prin recalcularea unor drepturi banesti, castigate in baza unor legi ale statului aplicate de autoritati in momentul calcularii pensiilor? Evident, pe domnul Boc poti sa-l intrebi orice, inclusiv despre balbaielile ministrilor de resort care nu stiu ce economii rezulta din recalcularea pensiilor speciale, dar sa nu te astepti sa primesti altceva decat o declaratie politica, garnisita cu populisme ciudate de campanie electorala. Domnia sa stie bine ca este in eroare cand spune ca "s-a mers cu responsabilitate maxima" in faza de elaborare si aprobare a proiectului cata vreme legea, in forma initiata de Guvern, admitand ca ar putea fi votata de parlamentari, risca sa sufoce instantele cu procese in lant pentru abuzul indreptat impotriva unor categorii sociale supuse experimentului "taierea pensiilor".
Lansarea pe piata a unui document fara sa fie insotit de metodologia de aplicare a generat critici dure la adresa unui guvern insuficient pregatit pentru a sustine cu argumente credibile de ce este nevoie de reformarea sistemului de pensii intr-un moment cand recesiunea l-a atins serios la lingurica pe contribuabil. Nu sustin punctul de vedere al sindicatelor si nici al unor partide din opozitie care vor sa-si apere in strada "pensiile nesimtite" bagate sub ghilotina de Guvernul Boc. Pe urma, nu vreau sa acuz intentia Guvernului de a inlocui actuala Lege a pensiilor cu una unitara, care sa functioneze pe baza principiului contributiei indiferent de profesie sau loc de munca. Sunt de acord cu imperativul ca fiecare persoana sa aiba o pensie calculata in raport cu cota de participare din perioada cat a fost angajata. Refuz insa sa cred ca macheta pe care s-au pus bazele viitoarei legi, laudata de guvernanti peste tot, este de calitate superioara, daca a reusit sa dea nastere la controverse aprige in societate datorita amenintarilor venite din Palatul Victoria. Cum trateaza responsabil oficialii Cabinetului Boc reforma sistemului de pensii s-a putut vedea din modul cum a fost justificat proiectul de lege, care a invrajbit mai multe categorii sociale. Am avut senzatia ca exista mai multe demersuri legislative, oferta variind in functie de intelegerea si priceperea demnitarului de la Munca sau de la Finante. Urmariti-l pe premier si vedeti cum calculeaza pensiile, respectiv ce economii rezulta. Comparand acest rezultat cu recalcularea facuta de seitan sau de Vladescu, veti vedea ca acestea nu corespund.
In starea in care se afla, pensionarii pot intelege orice, inclusiv faptul ca se iau retroactiv unele drepturi sau ca unele pensii scad. Daca singurul motiv este acela ca trebuie pastrata sustenabilitatea financiara pe termen lung doar prin reevaluarea pensiilor, inclusiv a celor de invaliditate, fara sa fie marit efortul pentru ca datornicii la CAS, unde intreprinderile de stat sunt pe primul loc, sa fie obligati sa plateasca sumele restante, nu cred ca este un demers complet si eficient. Prim-ministrul nu vrea sa-i ierte pe cei cu pensii speciale, victime sigure ale viitoarei legi, avand de partea sa sustinerea pensionarilor de rand, dupa cum declara recent. Doreste, totodata, sa ia la verificat dosarele de pensionare pe caz de boala, pentru a afla care sunt false, reevaluarea urmand sa aduca, dupa calculul premierului, o economie de circa 35 milioane de euro. Ce nu explica domnul Boc ar fi de ce s-a ajuns ca mii de oameni sa primeasca o pensie mai mare decat salariul avut si cum a fost posibil ca unele comisii de medici sa puna parafa pe un certificat de invaliditate fals. Se stie ca astfel de situatii nu s-au petrecut in pustiu. A functionat un sistem condus cam de aceiasi oameni politici care au actionat in diferite guverne, fiind interesati doar de satisfacerea unor orgolii straine de rigoarea manageriala. Nimeni nu a vrut sa puna piciorul in prag pentru a opri tavalugul pensiilor nemeritate. Nici un guvern nu s-a ocupat de prevenirea atacurilor la bugetul de pensii, cu toate ca se cunostea cum se calculeaza drepturile magistratilor sau ale aviatorilor dupa iesirea din campul muncii. Or, aceasta nepasare neasumata si nesanctionata de nimeni se regaseste astazi in fragilitatea unui sistem de pensii tinut pe linia de plutire cu bani luati cu imprumut de la FMI. Unde este responsabilitatea de care vorbeau Vacaroiu, Vasile, Ciorbea, Nastase, Tariceanu? Dar a lui Boc, daca luam in calcul prima parte a mandatului de premier din 2009? Cumva in mentinerea unor privilegii banesti pe care astazi le contesta?
Un guvern care nu este interesat de impactul masurilor sale pentru cetatean nu intelege ca responsabilitatea sociala este menita sa-l serveasca, nu sa-l umileasca pe pensionar dupa ce a lasat sistemul sa functioneze de capul lui. Nu cred ca daca pensiile mari vor fi taiate se va putea vorbi despre o stabilitate reala a bugetului de pensii. Aceasta masura, daca legea va trece de Parlament in forma gandita de Guvern, nu va acoperi deficitul pana cand numarul locurilor de munca nu va fi la nivelul cererii corpului social. Atentie, se vorbeste despre cresterea varstei de pensionare la 65 de ani in momentul in care somajul tinde sa devina un flagel national. O spune chiar Emil Boc.
