Ultimele zile au propulsat in prim-planul vietii publice romanesti cearta dintre doi intelectuali de mare vizibilitate, Marius Oprea si Vladimir Tismaneanu. Amandoi fac parte dintre liderii de opinie care s-au facut cunoscuti prin implicarea lor pasionata, autentica si persuasiva in judecarea comunismului ca regim totalitar, abuziv si criminal. In timp ce Tismaneanu a condus comisia omonima, al carei Raport final condamna inechivoc cei cincizeci de ani romanesti de opresiune rosie, Oprea s-a dedicat, mai ales, explorarii de teren, mergand pe urmele mormintelor anonime unde au fost ingropati cei executati sumar de catre sistem sub stalinism. ën fapt, prin efortul fiecaruia dintre ei, cunoasterea mai adecvata a dictaturilor de tip stalinist dintre 1948 si 1989 a avansat temeinic in anii din urma, grupurile de cercetatori coagulate in jurul celor doi restituind colectii de documente, elaborand volume de studii si cercetari monografice, dand la iveala serii de carte la edituri prestigioase si gasindu-si expresie chiar si in viata institutionala a Romaniei. Astfel, in timp ce Vladimir Tismaneanu a fost numit – pro bono, adica neretribuit, dupa cum atrage atentia profesorul de la Universitatea din Maryland – in fruntea unei comisii prezidentiale, beneficiind de una dintre cele mai inalte acreditari publice posibile in tara noastra, Marius Oprea a ajuns directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si al Memoriei Exilului Romanesc. Pentru orice cetatean care nu se dezintereseaza de istoria recenta, pentru multi dintre noi aceasta fiind chiar o pagina traita nemijlocit, asemenea formule institutionale se dovedesc oportune, necesare si capabile sa raspunda, fiecare in felul ei, nevoii de adevar istoric clamate inca din 21 decembrie 1989 de multimea razvratita care se aglomera pe strazile oprimate ale marilor orase ale ceausismului tarziu.
Din pacate insa, asemenea numiri nu puteau avea loc fara a fi subintinse de o initiativa politica. si, daca pe Tismaneanu l-a invitat sa isi alcatuiasca comisia insusi Traian Basescu, presedintele Romaniei, pe Marius Oprea l-a numit la conducerea Institutului premierul de atunci Calin Popescu Tariceanu, liderul din acel moment al PNL. ën principiu, intr-o democratie, aceasta nu ar fi trebuit sa fie o problema, cu atat mai mult cu cat, la acea data, PD – al carui fost lider fusese Basescu – si PNL alcatuiau coalitia D.A., guvernand impreuna. Dar, asa cum se stie din istoria lunga, duumviratele nu au reprezentat o solutie functionala nici in Roma antica, starnind o competitie pe viata si pe moarte. Era deci oarecum de asteptat ca intre personalitatile culturale manate de aceleasi obiective si in numele aceleiasi intemeieri democratice sa evalueze trecutul comunist si intre institutiile de profil conduse de ele sa se iste o competitie de legitimitate si intemeiere care nu are nimic de a face cu substanta activitatii lor si are totul de a face cu pozitionarea administrativa si de prestigiu in raport cu sistemul functiilor si al inaltelor oficialitati ale statului. Mai mult decat atat, si profesorul universitar Tismaneanu, si poetul si istoricul Marius Oprea au trebuit sa isi faca vizibile cat mai clar adeziunile politice, Tismaneanu devenind in activitatea lui publicistica un sustinator al politicilor basesciene, in timp ce Oprea s-a inregimentat – probabil, conform convingerilor sale autentice – in PNL.
Rezultatele, cuantificabile in animozitati, polarizarea intelectualilor de o parte sau de cealalta si redistribuiri de pozitii institutionale, au insa un efect mai grav, afectand mersul inainte al cercetarilor, subminand prestigiul ambelor tabere, altminteri dobandit prin stradanii continue, serioase si evidentiind o falie in randul luptatorilor pentru transparenta si dezvaluire cat mai consistenta a ororilor comunismului.
Confruntarea de astazi dintre Oprea si Tismaneanu, departe de a fi luat sfarsit, pune insa in lumina si masura in care societatea civila romaneasca ramane dependenta de tectonica politica, subordonata dinamicii acesteia si dependenta de decizia varfurilor administrative din partide si stat.
Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca
