Peter Hurley este cel mai celebru irlandez ce locuieşte de peste 22 de ani în România. Ca și în anii trecuți a organizat și-n 2017 pentru a opta oară cunoscutul festival de folclor intitulat „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel“, în judeţul Maramureş. Irlandezul Hurley a cheltuit până acum cu festivalul de la Săpânța peste 160 de mii de euro. Dacă până în anul 2013 bărbatul a pus la bătaie toate economiile sale, pentru ultimele patru manifestări culturale a câştigat un proiect pe fonduri europene, în valoare de 250.000 de euro, pentru organizarea festivalului. La o primă vedere acțiunile lui Hurley par nebunești, dar nu e deloc așa dacă e să-l ascultăm chiar pe acest irlandez cu suflet de român decorat de președintele României cu Ordinul Meritul Național pentru merite de excepție în promovarea culturii rurale românești și a României în lume. ”Prietenii îmi spun că sunt singurul nebun care a îngropat o casă într-un cimitir!”, ne-a spus surâzând româno-irlandezul Hurley referindu-se la cei 160 de mii de euro cheltuiți cu festivalul.
„Când am ajuns aici am simţit ca şi când aş fi intrat într-o altă lume, foarte înapoi în timp. Irlandezii au un termen «revival the things that are lost», – recrearea lucrurilor care sunt deja pierdute, trecute în istorie. Această reînviere absolut necesară, va veni şi în România. Numai că România are marea şansă să pornească această renaştere în timp ce tradiţiile sale sunt încă vii. Şi atunci se creează o legătură între ce e trecut şi ce e viitor, iar asta o să fie o reuşită unică în Uniunea Europeană. De asta am pornit festivalul“, spune Peter Hurley.
Ontologic vorbind irlandezul Hurley și-a descoperit originile neamului său! A simțit glasul străbunilor săi celți care i-au grăit prin plaiurile românești pline de farmec. Nu întâmplător muzica lui Grigore Leșe se difuzează mai mereu prin radiourile și televiziunile publice irlandeze. Dealtfel muzica lui Leșe se identifică cu muzica veche a celților. Dar similitudinile spirituale între popoarele irlandez și român sunt multe. Nu întâmplător Dracula a fost făcut celebru în toată lumea de către un irlandez pe numele său Bram Stoker. Cu toate că maniera în care a fost făcută prezentarea prințului transilvan este una occidental-holywoodiană și nu una de tip istoric afectiv.
Scriitorii James Joyce și Ion Luca Caragiale au destine aproape similare prin maniera în care au fost percepuți de compatrioți. Și Joyce ca și ”nenea Iancu” au fost alungați din propriile țări de către mărimile zilei pentru motive inventate; Caragiale a fost acuzat de plagiat, cu toate că el a câștigat procesul în justiție cu detractorul său, iar Joyce acuzat de “fapte ce sfidau morala publică de tip englez”. Fabulosul scriitor irlandez care a inventat modernismul secolului XX, fiind cel care a emis celebra sintagmă; „Dumnezeu a inventat whisky-ul pentru ca irlandezii să nu poată conduce lumea“. Ambii corifei ai literaturii universale aveau să moare departe de țările lor, ”nenea Iancu” la Berlin iar “modernistul” Joyce la Trieste în Italia.
Comportamentul de zi cu zi al irlandezilor simpli este similar cu cel al românilor din satele de munte; cu o naturalețe debordantă te privesc direct în ochi și te întreabă ce mai faci, chiar dacă nu te-au mai văzut vreodată. Ai același sentiment fie că te afli în Săpânța, fie că mergi la pas prin Sandymount cartierul dublinez a lui Joyce.
Un studiu științific făcut de cercetătorii americani de la Univ. Berkeley în urmă cu aproximativ 5 ani, relevă un fapt absolut uluitor. Raportat la numărul de locuitori cele mai multe genii le au popoarele român și…. irlandez!
Stiloul, insulina, sonicitatea, avionul cu reacție sunt invenții romanești. Patru premii Nobel pentru literatură sunt acordate irlandezilor începând cu William Butler Yeats și continuând cu George Bernard Shaw, Samuel Beckett, și încheind cu Seamus Heaney.
Lucrurile se văd diferit numai când e vorba de politic. Asta deoarece clasa politică românească e tributară celor 50 de ani de comunism iar irlandezii celor câteva secole de colonialism englez.
Dar putem aduce în discuție, un subiect de reflecţie. În Irlanda şi mai peste tot în Europa occidentală instituţia referendumului funcţionează. Indiferent de rezultat, referendumul este inserat în procesul politic şi produce consecinţe. Ultimul referendum pentru abolirea Senatului din Irlanda a fost literă de lege pentru clasa politică. În România în schimb au fost organizate, în ultimii ani, 4 referendumuri cu condiţie de participare, dintre care numai unul a fost validat. Celelalte 3 sunt considerate de către Parlamentul României, Curtea Constituțională sau Comisia Europeană inacceptabile fiind numai risipă de bani și timp.
Marian Gârleanu
