Ce atata harmalaie in legatura cu credintele oculte ale fruntasilor nostri politici? Ce e atat de neobisnuit in faptul ca domnul Geoana a cazut victima atacurilor energetice ale magicianului personal al presedintelui diabolic? In fond, exista nenumarate exemple similare bine documentate de-a lungul istoriei. Faraonii egipteni aveau nu unul, ci armate intregi de magicieni la dispozitie, si inca teribil de puternici. Ce n-a incercat Moise pentru a-l convinge pe faraon sa-i lase oamenii sa plece? Transformarea Nilului in sange, broaste, paduchi, muste, lacuste, varsat, ciuma, ploaie de foc, intuneric si, la urma, uciderea primilor nascuti. Degeaba! Pana cand nu a despicat apele si nu le-a inecat armata in Marea Rosie, n-a fost chip sa scape de egipteni. Cu toate acestea, nici macar Moise n-a fost capabil sa indeparteze de tot efectele unei educatii necorespunzatoare primite in perioada sclaviei. Asa ca, dupa ce s-a intors de pe Muntele Sinai cu tablele legii si i-a gasit pe toti, in frunte cu frate-sau Aaron, inchinandu-se la Vitelul de Aur, a decis sa-i mai plimbe 40 de ani prin desert pana le vine mintea la cap. In acest episod apare pentru prima oara vizibila legatura tulburatoare dintre practicile oculte si anumite valori materiale. Mai tarziu, sfintii Petru si Pavel aveau sa aiba ceva bataie de cap cu un anume Simon Magul, care, cand a vazut ca nu prea poate sa-i dovedeasca pe apostoli, le-a oferit bani pentru a se impartasi din harul acestora. Uite-asa s-a nascut pacatul simoniei, care, desi traim in vremuri mai rationale si laice, continua sa fie practicat pe scara larga in tara noastra sub conducerea unor mari maestri precum Adrian Nastase si pe care Inchizitia lui Daniel Morar nu ii poate atinge cu nici un chip.
Ce sa zicem de greci, care, in plin apogeu al filosofiei si triumf al ratiunii, nu gaseau ceva mai bun de facut decat sa dea fuga la Delphi, sa consulte Oracolul, dupa care isi bateau capul toata viata – ca bietul Socrate – sa desluseasca bolboroselile unei babe care umbla drogata tot timpul. Sau de romani, care nu ieseau din casa daca nu stiu ce stol de pasari zbura nu stiu cum? Interesant e cazul lui Vespasian, care, excedat de inmultirea peste masura a astrologilor din cetate, i-a gonit pe toti din Roma sub amenintarea mortii, dar l-a pastrat pe cel mai faimos dintre ei langa el, caci nu se stie niciodata.
Istoria e plina de regi si chiar papi care aveau proprii astrologi care le trasau complicate harti astrale din care reiesea cumva, aproape intotdeauna, ca au un destin maret, iar dusmanii lor sunt sortiti focului vesnic. Nu era nimic neobisnuit printre primii sfinti ai Bisericii Catolice sa excomunice animalele care distrugeau recoltele, sa blesteme fulgerele sau sa scape nevatamati din foc. S-ar crede ca o data cu Renasterea si modernitatea superstitiile medievale si credinta in vrajitorii si lucruri oculte au disparut. Nimic mai fals. E suficient sa spunem ca Newton insusi, cat era el de Newton, cand nu se ocupa de legile mecanicii era obsedat de Cabbala si de magia naturala. Perioada Luminilor este in acelasi timp epoca de maxima inflorire a societatilor secrete, a francmasoneriilor si conjuratiilor de tot felul, iar Napoleon vizita cu regularitate o clarvazatoare. In secolul XIX, Romantismul este o orgie a ocultismelor de tot felul, pentru ca mai tarziu sa avem o explozie de societati teosofice si initiatice.
In secolul XX, tarul Nicolae al II-lea l-a avut pe Rasputin (si mare folos i-a adus). Se spune ca J.P. Morgan nu juca la bursa decat dupa ce isi consulta horoscopul, iar despre legaturile lui Hitler si ale nazistilor cu ocultismul s-au scris sute de carti si s-au facut zeci de filme. Stalin, asa materialist-dialectic cum era, avea o spaima teribila de mistici si vrajitorie inca din tineretea lui de seminarist. In anii ’60, in Occident a avut loc o explozie a ocultismelor si ezoterismelor de tot felul, care s-a impletit de minune cu miscarea hippy. In acelasi timp, sovieticii experimentau cu tot felul de Natase telekinezia si alte transferuri energetice, in speranta de a dezvolta arma psihotronica suprema cu care sa castige razboiul rece. In prezent, nu exista ziar (inclusiv acesta) care sa nu publice zilnic o varianta de horoscop, suntem in plina epoca "Harry Potter", iar filme ca "Razboiul Stelelor", "Matrix", "Stapanul Inelelor" sau "Avatar" domina boxoffice-ul.
Deci, ce mare lucru ca Geoana si Hrebenciuc cred in flacara violeta si atacuri energetice? Ce mare lucru ca un Crin Antonescu declara sub acoperirea autoritatii diatezei reflexive ca "se stie ca fenomenele paranormale exista"? Pai, mai intai pentru ca acest incident scoate in evidenta incredibila lipsa de educatie si ignoranta acestor oameni care pretind sa ne conduca. Putina etimologie: "paranormal" vine din grecescul "para", care inseamna "alaturi", si latinescul "norma", norma sau lege. Paranormalul inseamna, carevasazica, "alaturi de norma", alaturi de lege, in cazul de fata legile fizicii. Or, daca "paranormalul exista", atunci legile fizicii nu sunt bune si trebuie abandonate. Nu e nici un mister aici: ori paranormalul ori fizica, tertium non datur. Pentru alte utilizari ale lui "para", exemplificam cu "paralel" (alaturi de celalalt), ca in expresia "Geoana e paralel cu politica", "parodie" (para±ode, aproximativ "contra-oda"), ca in "Antonescu este o parodie de lider", sau "paranoia" (para±nous, care inseamna cu mintea pe alaturi), ca in propozitia "Am fost atacat energetic".
In al doilea rand, aceasta pasiune pentru ocult scoate in evidenta ceva mult mai dezgustator despre acesti politicieni. Intr-o conferinta tinuta prin anii ’70, Eliade observa ca "ceea ce explica frenezia oculta este atractia initierii personale. Crestinismul a respins tipul de religie-mister al initierii secrete. Misterul crestin este deschis tuturor. (…) In explozia contemporana a ocultului, «initierea» are o functie capitala: confera un nou statut adeptului; el simte ca este intr-un fel «ales», singularizat in multime". Asadar, crestinismul este democratic si ordinar; ocultismul – aristocratic si extraordinar. Dar ceva nu e tocmai in regula in acest tablou. La noi, caracterul extraordinar pe care il pretind politicienii nu este revendicat de "aristocratia" traditionala si legitima. Ocultismul lui Geoana si al celor ca el este "aristocratia nomenclaturista din Primaverii" a parvenitilor care se tem de popor si il dispretuiesc. De aceea, in mintea unui Geoana are mai mult sens ca a fost invins prin pase psihotronice decat prin votul populatiei. El, "Alesul", titularul unui destin exceptional, nu poate fi invins de ceva atat de vulgar ca multimea.
In final trebuie amintit ca mai exista un cuvant format cu "para": paradox. Iata unul: daca la alegerile prezidentiale votantii lui Geoana s-au impartit in prosti si in cei prostiti temporar de Mircea Geoana, atunci in ce categorie intra Mircea Geoana? Raspunsul: superstitia aduce ghinion.
