Guvernul şi-a făcut treaba în pandemie. Mai mult pe partea de managment a crizei şi mai puţin pe partea economică, acolo unde e deficitar în programe şi idei de relansare.
Cei care vedeau cuţite pe masă au rămas doar cu fanteziile. Orban merge mai departe, chiar dacă mânuitorii şuriurilor le ţineau palmate.
E foarte uşor să răstorni ceva, mai greu e să construieşti.
Toţi de pe banca de rezerve sunt cei mai buni marcatori. E în firea lucrurilor. Spectatorii întotdeauna sunt convinşi că cei din teren nu-şi fac bine treaba. Când îi arunci la lei fac pe ei în pantaloni.
Poate că la guvern nu a fost cea mai bună selecţie de cadre, poate că echipa ministerială nu e cea mai bună, dar într-un moment de o asemenea amplitudine e cel mai simplu să fii deviaţionist.
În întreaga istorie negaţioniştii s-au remarcat, gen Farfuridi, căzând mereu în ridicol.
Revoluţionari de profesie
Şi la Ploieşti au vrut unii liberali radicali să-l răstoarne în secolul XlX pe Vodă Carol şi intriganţii au sfârşit ca sfetnici ai Domnului.
Sunt unii care din revoluţie şi-au făcut o profesie. Demagogii au fost mai mereu prizaţi de mase. Din vorbe, ridică ţara la luptă. Proclamă că ei sunt pe cel mai înalt catarg. Că oamenii îi iubesc. Dar dacă le propui să urce, zic că au rău de înălţime. Stau şi cârcotesc de jos.
Poate că Ludovic Orban şi l-a luat pe Nesferatu’, în vara trecută, pentru a trece puntea. Acum, după ce a supt tot sângele liberal, cel adus la ceas de seară de oamenii pădurii se vrea mare dregător, el care n-a condus în viaţa lui nimic, dar se culcă pe urechile gloriei, fără a şti că nu rujul marchează puterea, cum nici jucatul pe la spate nu e o virtute cavalerească.
E cunoscut cu Nesferatu’ colindă casele conspirate ale pădurii şi cum ticluieşte dărâmările de dragul distrugerilor.
Sigur că în politică se lucrează cu oameni. Orban şi-a pierdut pe drum pe mulţi fideli, profesionişti ai administraţiei, care nu se regăsesc azi prin guvern sau ministere.
Probabil că n-avea de ales. A pus ce i s-a dat pe listă. Şi de aici tot disconfortul lucrului ne bine făcut.
Din întâlnirea de la Vila Lac au răzbătut puţine informaţii credibile. Multe manipulări şi veşti scurse pe surse de cei care întreţin tensiunea.
Orice om cu şcoală politică ştie că nu-ţi schimbi liderul în an electoral. Dar poate că asta nu se predă în şcolile de informaţii.
Vocile lumii
“PNL a ieșit cu motoarele turate de la aceasta intalnire, cu o echipa puternica, unita și consolidata in jurul lui Ludovic Orban / deci nu a fost nici o intalnire cu cutitele pe masa cum spun unii, e drept ca am servit o cafea și o apa plată!” a scris Florin Roman, liderul grupului deputaţilor liberali.
Demolatorii semnalizează stânga şi virează dreapta
Dacă timpul zidirii e străin pentru demalatori, la diversiuni sunt doctori. Mirarea e cum de au aşa de mulţi adepţi.
Că lumea e naivă şi se conduce după plăcuţele suedeze, asta e ştiut. Necunoscute sunt căile demolatorilor. Văd că e casa în rână, dar ei strigă la strigoi. Nu ar pune mâna să ridice ceva, nici ciupiţi de vănările de vânt pe care le promovează cu o fanfaronadă de comediant. Ce să mai spui că din insolvenţe şi-au făcut piedestal, iar din partiturile urii insolente armuri de cavaler ai Nimenilungiei, acea parte a societăţii care urlă “salvaţi pădurea!” – dar n-a sădit niciodată vreun copac.
Preşedintele n-a sesizat înţepăturile de viespi din ceafa lui Orban
La reuniunea de la Vila Lac, chiar dacă preşedintele s-a făcut că nu vede înţepăturile de viespi, a coabitat cu roiul care roade din faguri. N-a văzut cum fierbe SEAP-ul cu licitaţii dedicate şi cu şacalii pădurii gata să se arunce pe pradă.
Cum să vezi Pădurea, tu ca preşedinte, când e deplin conspirată şi ascunsă sub secretul de stat, aşa cum era bunkerul lui Milosevici sub blocul în care înnopta presa străină, în timpul războiului dintre Marele Aliat şi Serbia.
O singură certitudine a respirat din spatele uşilor de fier forjat: alegerile locale vor fi organizate în ultima săptămână din septembrie iar cele parlamentare în prima săptămână din decembrie.
Când toată lumea se aştepta la un plan de ieşire din criza economică, totul e lăsat la voia unor nepricepuţi în strategii macro-economice. Există o organică nepăsare în colonie. Politicienii cu trei predicate “Vin ruşii!,” “Corupţia ucide” şi “…UE PSD” n-au calificări neuronale, de formă sau de conţinut, pentru a fi teferi spre o astfel de raţiune comânduitoare.
Parcă e un vrut ca decizia de salvare a ţării să nu fie luată la Bucureşti.
IMM Invest a reuşit performanţa „istorică” de a rezolva doar 0,85% dintre solicitările de credite. Despre asta s-o fi discutat ceva la Vila Lac că n-a răzbătut nimic. Totuşi, guvernul renunţă la garanţiile intreprinderilor şi la certificatele albastre.
Şomajul, conform ultimelor cifre publicate, se apropie de un milion de oameni.
Conspiratorii trebuie să mai ia o pauză
Nimeni nu e preocupat gestionarea crizei economice. Guvernul se împrumută. Se ia de la gura chinezilor “nucleara,” ca să mai crească deficitul de 2,2 miliarde cu ţara pusă la index de Partenerul strategic.
Suntem înstăpâniţi şi nimeni nu are nimic împotrivă. Aşteptăm intubaţi salvarea. În timpul ăsta, câţiva plictisiţi şi miruiţi de soartă înnoadă şi deznoadă guverne, pe la K1 sau K2 când nu drincuiesc în vreun cotlon conspirativ. Întreaga lor putere e susţinută de milionul de progresişti gata să iasă oricând din casă pentru securişti dar să strige Jos Securitatea!
Gândul lor, al celor de aceeaşi talie cu a Nesferatului, este că cel mai bun duşman e duşmanul mort. Cât despre ţară? O joacă oricând la Cazino.
PS Nesferatu e vampirul din poveştile vechi ale românilor.
