1.5 C
București
duminică, 17 noiembrie 2024
AcasăLifestyleFood"Flota" oamenilor de stiinta

„Flota” oamenilor de stiinta

» Vechea flota de pescuit oceanic a Romaniei a fost dublata de o „armata” de oameni de stiinta. Cercetarile oceanografice au stat la baza operatiunilor de pescuit desfasurate de cele 47 de pescadoare oceanice romanesti.

» Unul dintre acei specialisti – profesorul Nicolae Papadopol – ne-a dezvaluit cateva dintre „secretele” vremurilor trecute. Cu atat mai mult cu cat el a condus sau organizat, in total, 24 de expeditii de cercetare in Atlanticul de Sud-Est si in zona Antarcticii.

» Papadopol a publicat 90 de lucrari stiintifice si sase carti in ceea ce poate fi numita stiinta pescuitului oceanic, elaborand metodologii care se reduc pana la nivelul orelor dintr-o zi prielnice capturilor.

» Dupa ce flota de pescuit oceanic a Romaniei a disparut, in 1990, Nicolae Papadopol a continuat sa predea, in invatamantul universitar de marina, cursuri de oceanografie, spunand ca acum „pregateste oameni pentru flota lumii”.

Spre Antarctica! startul expeditiei romanesti a fost in septembrie 1981, din Portul Constanta, la bordul pescadorului oceanic „Semenic”. Urmau sa ajunga in apropierea Cercului Polar de Sud, langa Insula Bouvet. Un perimetru destul de putin cunoscut in acea perioada, aflat la 450 mile de coasta sudica a continentului african. Ceea ce aveau de facut oamenii de stiinta era sa carteze lantul de munti submarini, de-a lungul Crestei Balenelor.  Flota de pescuit oceanic a Romaniei, cea de pana in 1989, avea in spatele ei o alta „flotila”, compusa din cercetatori. Pescuitul nu mai era doar o simpla aruncare a navodului. Totul se facea dupa criterii stabilite in urma unor studii asupra oceanului planetar. L-am gasit pe unul dintre fostii specialisti de la Institutul de Cercetari Marine care, in anii ‘70-‘80, a condus sau organizat, in total, 24 de expeditii stiintifice in Atlanticul de Sud-Est si in zona Antarcticii. Acum, la cei 68 de ani ai sai, Nicolae Papadopol este directorul stiintific al Complexului Muzeal de stiinte ale Naturii din Constanta. Specialitatea omului nostru este ihtiologia. Un vast domeniu al fiintelor care domina lumea apelor – pestii.

Un roman in fruntea rusilor
Ne intoarcem la expeditia antarctica din 1981 –  cea mai lunga la care a participat Nicolae Papadopol. Plecat spre capatul pamantului pentru opt luni de zile. Ne spune ca s-a intors in tara abia in luna mai 1982. Prima parte a calatoriei s-a incheiat in apele Namibiei, unde romanii au facut jonctiunea cu alta expeditie, cea ruseasca, de pe nava „Patriot”.
Papadopol a urcat la bordul vasului rusesc, unde a preluat comanda cercetatorilor, dupa care a fost reluat marsul spre apele arctice. De ce un roman conducea colectivul de cercetare de pe un vas rusesc ne lamureste chiar protagonistul actiunii din urma cu 28 de ani. Atlanticul de Sud-Est era in acele timpuri supus unei conventii internationale din care faceau parte 17 tari. Erau statele care isi trimiteau vasele de pescuit in acel perimetru. Prin capacitatea flotei si a resurselor stiintifice prezente in acea parte a globului, Romania era a treia putere maritima din zona, dupa Rusia si Africa de Sud. In plus, Nicolae Papadopol era reprezentantul oficial al tarii noastre in acel spatiu si facea parte din Corpul International de Inspectie. Nu in ultimul rand, omul pe care l-am cunoscut acum era de pe atunci faimos pentru cercetarile sale asupra faunei din sudul Atlanticului, avand la activ 90 de lucrari publicate si sase carti in domeniul ihtiologiei.

Stiinta pescuitului

Cercetarile in domeniul pescuitului oceanic atingeau o serie intreaga de directii, asa cum erau concepute si aplicate de oamenii de stiinta romani. Spre exemplu, au fost stabilite drumurile de migratie ale pestilor. Papadopol ne spune ca s-au facut studii in privinta impactului asupra oamenilor de pe costa de sud a Africii, in urma pescuitului intensiv din acea zona. Tot el este autorul metodologiei de citire a varstei pestilor oceanici. „Romania ajunsese atunci in clubul select al catorva tari de pe glob precum Rusia, Africa de Sud, Japonia, Spania si Portugalia, care cunosteau secretele pescuitului oceanic din sudul Atlanticului”, ne spune cercetatorul. si cum sa nu fie vorba de o adevarata comoara in partea aceea a planetei, in conditiile in care speciile de peste de acolo erau comercializate pe bani grei? Daca stavridul, de exemplu, era cotat, la acea vreme, cu 300 de dolari tona, in schimb berixul ajungea pana la 1.200 de dolari tona. Sa ne intoarcem la cercetarile romanesti. Se faceau prognoze amanuntite in privinta rezervelor de peste, pe termen mediu, cunoscandu-se potentialul de capturi in functie de anotimp. Studiile romanesti ajunsesera la o asemenea acuratete incat se stiau nu numai zilele, dar chiar si orele cele mai potrivite pentru pescuit, in punctele in care se forma o concentratie importanta de peste. Chiar si temperatura apei era un criteriu pentru „detectarea” prazii. La toate acestea trebuie adaugat si faptul ca Nicolae Papadopol a reusit sa aduca in Romania colectii de pesti oceanici care au imbogatit zestrea Muzeului de stiinte ale Naturii „Grigore Antipa” din Bucuresti, dar si alte spatii dedicate stiintei, aflate in cadrul universitatilor din Iasi, Timisoara, Cluj si Craiova.

Oceanul planetar, impartit de romani pe „sectiuni”
Alte cinci expeditii romanesti in apropierea zonei antarctice au fost organizate in perioada 1970-1985, despre care aflam de la profesorul Papadopol. El ne da ca exemplu incursiunea din 1978 a navei „Sinoe”, care a ajuns in sudul Argentinei, nu departe de Insulele Malvine, Orknei, Shetland de Sud si Georgia de Sud. Alta incursiune s-a desfasurat pe parcursul anului 1980, de data asta cu vasul „Tarnava”, in perimetrul subarctic african. Cateva expeditii au fost conduse, dupa cum ne descrie gazda noastra, de doctorul inginer Radu Gheorghe si de inginerul Zaharia Dumitru. De remarcat ca tara noastra nu avea nave de cercetare propriu-zise. Erau anumite vase din flota noastra de pescuit oceanic. Vapoarele erau scoase temporar din „productie” si primeau misiuni stiintifice. Asa cum a fost cazul navelor „Sinoe”, „Rodna”, „Mandra”, „Ineu” si „Tarnava”. Un fapt demn de semnalat este ca tara noastra organiza cercetari asupra faunei marine in mai multe parti ale globului: Atlanticul de Nord-Vest – din Marea Norvegiei si Marea Nordului pana in Golful Biscaya; Atlanticul Central de Est – din apele Marocului pana in cele ale Guineii; Oceanul Indian de Vest – in apele Somaliei si ale Mozambicului; Atlanticul de Sud-Est – intre Angola, Namibia, Africa de Sud si o parte din Oceanul Indian de Vest, pana in Mozambic. Lucrand la acea vreme in cadrul Institutului de Cercetari Marine, Nicolae Papadopol era seful colectivului stiintific pentru Atlanticul de Sud-Est. Existau asemenea grupuri stiintifice pentru fiecare dintre zonele de interes ale Romaniei. Ce-i drept, aceste grupe erau restranse – doar cativa specialisti, la care se adauga personalul auxiliar. „Prezenta oamenilor de stiinta romani pe vasele de pescuit oceanic era permanenta. Cate un cercetator si un tehnolog plecau pentru o perioada de cate sase luni, apoi veneau altii in locul lor, pentru urmatoarele sase luni”, ne explica Papadopol. Romania a organizat numai in Atlanticul de Sud-Est 35 de expeditii stiintifice, in perioada 1970-1990. Ca sa nu mai vorbim de zecile de misiuni de cercetare desfasurate in celelalte zone vizate de tara noastra.

Statistici ale vremurilor trecute
Flota de pescuit oceanic a Romaniei era compusa din 47 pescadoare oceanice, o parte din ele mai mici, de 4.000 tone, altele mai mari, de 10.000 tone deplasament. Unele erau de fabricatie germana, altele fusesera construite in Polonia sau in Romania. Fiecare nava avea o capacitate de incarcare de cel putin 500 tone de peste, la un singur drum. „Au fost ani – 1983, 1984, 1985 – cu record de captura, de 100.000 tone anual. Ganditi-va ca acum, cu potentialul pescaresc pe care il mai are doar la Marea Neagra, Romania nu reuseste o captura de peste mai mare de 2.000 de tone pe an”, tine sa precizeze omul de stiinta. La grupul pescadoarelor oceanice se adaugau alte 12 vase de transport, de tip „Polar”. Plus doua tancuri petroliere, care puteau sa asigure combustibilul necesar pentru flota oceanica romaneasca oriunde pe glob.

Misiuni romanesti de inspectie
Pentru ca avea si sarcini de inspectie maritima internationala in Atlanticul de Sud-Est, pe langa posibilitatile de cercetare, Romania a fost scutita de la plata oricaror taxe pentru activitatea de pescuit din partea aceea a globului. Ca reprezentant al Comisiei Internationale pentru acea zona, Nicolae Papadopol a condus opt expeditii de inspectie in perimetrul respectiv, in anii ‘80, la bordul unor vase romanesti. „Misiunea mea era de a observa navele care pescuiau acolo, daca erau folosite unelte de pescuit reglementate pe plan international. Orice abatere imi dadea dreptul de a cere navei incriminate sa-si inceteze activitatea”, povesteste personajul din fata noastra.

Ultima calatorie
Au ramas in urma doar amintirile. si ultima calatorie oceanica a lui Nicolae Papadopol, cu pescadorul „Rodna”, in primavara anului 1990. Vasul romanesc acostase la acea data in portul sud-african Cape Town. „Era o nava moderna, dotata cu aparatura americana si japoneza. Am facut o impresie deosebita in randul gazdelor noastre”, povesteste barbatul. Cercetatorii romani au fost oaspetii omologilor lor sud-africani de la Institutul de Cercetari Pescaresti si de la Facultatea de Biologie. Urmeaza o noua expeditie romano-rusa in apele din apropierea Antarcticii. Fiind cel mai bine dotat vas din grupul expeditionar in privinta aparatelor de cercetare, „Rodna” trece in fruntea coloanei de vase. „A fost un moment emotionant, pentru ca eram totusi in fata unei puteri navale, cum era si este in continuare Rusia, dar cu toate astea o nava romaneasca s-a remarcat atunci prin tehnologia ei avansata”, povesteste exploratorul in timp ce imprastie pe masa o multime de fotografii albite de trecerea timpului. Doar pe hartie mai putem vedea azi flota de pescuit oceanic a Romaniei!

20 de ani pe uscat
Ultimii 20 de ani au insemnat pentru Nicolae Papadopol numai activitate de uscat. Este, printre altele, vicepresedinte al Comitetului National Roman pentru Oceanografie. Ca profesor in invatamantul superior de marina, sustine cursuri despre teoria si tehnica pescuitului oceanic, geografia pescareasca, cercetare operativa pentru pescuit si ecologie marina. „Eu pregatesc oameni pentru flota lumii”, exclama barbatul, referindu-se la fostii sai studenti care slujesc azi sub pavilioanele altor tari, aplicand ceea ce au invatat in Romania. „Tara noastra are o scoala de oceanografie teribila, de la Grigore Antipa, Emil Racovita, continuand cu Ioan Borcea, Mihai Bacescu, Sergiu Carausu – niste legende ale marii”, zice dascalul nostru, fiind convins ca traditia trebuie dusa mai departe. Indiferent sub ce pavilion…

Cele mai citite

Hezbollah a lovit o sinagogă din orașul israelian Haifa

Armata israeliană a anunţat sâmbătă că o sinagogă a fost lovită de o salvă "semnificativă" de rachete lansate de mişcarea islamistă libaneză Hezbollah asupra...
Ultima oră
Pe aceeași temă