Ce an a fost 2009! Am inceput cu un guvern de coalitie PDL-PSD care, vorba lui Talleyrand, a fost mai mult decat o crima, a fost o eroare. Reprosurile aduse atunci acestei strutocamile politice au fost confirmate in intregime: in locul unui guvern cu majoritate de 70%, am avut doua guverne paralele, cu prioritati si obiective contradictorii, in care cele doua jumatati ale himerei au tras in directii diferite. Rezultatul a fost un cabinet ineficient, in care nimeni nu si-a asumat nici un fel de masura de combatere a crizei si, in general, nici un fel de responsabilitate, singurul liant care a coagulat guvernul PDL-PSD fiind impartirea functiilor in deconcentrate si a resurselor necesare campaniei electorale. Cu alte cuvinte, in conditiile unei prabusiri economice dramatice, 2009 a fost un an complet irosit din punctul de vedere al reformelor. Politic, PSD a reusit performanta sa conserve pentru Geoana electoratul dependent de stat, iar PDL – contraperformantele de a pierde pentru Basescu electoratul urban, "antreprenorial", care a migrat spre Crin Antonescu in lipsa de ceva mai bun, si de a seduce un electorat care nu-i nici aici, nici acolo, care supravietuieste undeva in zona gri, intre mica invarteala din tara si munca in strainatate.
Pentru cei care pretind ca zvonurile despre o prabusire economica dramatica au fost mult exagerate, ca – de bine, de rau – s-au mai gasit bani si ca, atunci cand nu s-au mai gasit, am imprumutat, de la FMI, de la UE, de la banci, un singur raspuns: "Mai vorbim in 2010!". Vestea proasta este ca in 2009 povara crizei a cazut in intregime pe umerii sectorului privat, care a trebuit sa plateasca pretul crizei financiare si economice. Vestea si mai proasta este ca sectorul privat nu prea mai are unde sa se prabuseasca daca vrem sa nu ajungem ca Grecia sau, mai rau, ca Ucraina. Asa ca, in 2010, povara va trebui preluata de stat. Acordul de imprumut cu FMI ne obliga la limitarea deficitului fiscal, iar asta nu se poate decat in doua feluri: prin reducerea cheltuielilor bugetare si prin stimularea activitatilor profitabile. A trecut vremea cand puteai face ambele lucruri in acelasi timp, asa ca, pentru a-ti putea permite sa sustii economia prin masuri fiscale si sa nu trimiti deficitul pe orbita, trebuie sa reduci cheltuielile bugetare la sange. La propriu la sange, pentru ca in 2010 isi vor face aparitia in scena sindicatele. Daca in 2009 ea a fost ocupata de politicieni mai mult sau mai putin inepti din punct de vedere economic (cu o nota speciala pentru Crin Antonescu), 2010 este anul liderilor sindicali, nu mai putin ticalosi decat politicienii, dar mai profesionisti. De fapt, in 2010 trebuie sa ne asteptam ca singura opozitie puternica la actuala putere sa vina exclusiv dinspre sindicate, mai ales cele din zonele bugetare (singurele care au putere reala in Romania). Ronald Reagan spunea ca un program guvernamental odata declansat nu moare niciodata, fiind cel mai apropiat lucru de viata vesnica pe care il avem aici, pe Pamant. De aceea, reforma sectoarelor bugetare sau subventionate de la buget este ca lupta lui Hercule cu Hydra: daca ii tai un cap, rasar alte doua in loc.
Va trebui sa ne asteptam, asadar, in 2010 la greve mai mult sau mai putin generale, la mitinguri si marsuri furioase, la blocari de drumuri si la institutii publice inchise pe perioade lungi de timp etc., la miscari sociale izbucnite de oriunde si de nicaieri. Cu toate acestea, daca Traian Basescu si PDL sunt seriosi atunci cand vorbesc despre "reforma statului", sunt datori sa nu rateze aceasta oportunitate. Prin vara anului 2009, Basescu vorbea de o reducere cu 20% a sectorului bugetar. 35% ar fi o cifra mai potrivita. Ar fi, in orice caz, mai bine decat marirea accizelor si cresterea impozitelor pe proprietate, care nu sunt altceva decat un alt fel de a ne fura, romaneste, caciula. In criza nu maresti impozitele! si nici nu inventezi altele noi.
Cel mai mare pericol care ne paste in 2010 este incoerenta actului guvernamental. Lupta cu sindicatele va fi si asa destul de grea pentru ca Guvernul sa inceapa sa isi dea singur autogoluri. Politic, tandemul PSD-PNL (care, mai nou, joaca in colegii un soi de pase in doi cu schimb de locuri) va cauta sa profite la maximum de tensiunile sociale si, daca nu va putea ataca frontal masurile de austeritate, va ataca orice incoerenta in actul de guvernare. Or, sa dai oamenii afara si sa le mai si maresti impozitele pe casa, impozitele locale si taxele pe bunurile de consum nu e coerenta, e cinism si/sau prostie.
In al doilea rand, atunci cand principalul tau argument e ca nu ai bani, ai face foarte bine sa fii de zece ori mai atent cum cheltuiesti banii pe care ii ai. si aici venim la… Elena Udrea. Media occidentale au fost putin nedrepte atunci cand au vorbit despre faptul ca doamna Udrea a pozat in lenjerie intima pentru reviste glossy. Asta-i ultima dintre problemele sale. De fapt, daca ne gandim mai bine, s-ar putea sa fie singurul lucru pozitiv si (cu siguranta) agreabil din cariera sa publica. Problema doamnei Udrea este ca a fost descrisa drept incompetenta si suspecta de coruptie. Cand te dai doctorand in geostrategie si te faci de ras pentru ca habar n-ai cu ce se ocupa Norvegia prin Europa, ai o problema ceva mai mare decat ca ti-a placut sa te dai hottie intr-un pictorial. Cand mai si ai pe mana 3,3 miliarde de euro in fonduri europene si esti descrisa drept suspecta de coruptie, atunci ai o problema serioasa de credibilitate. Ceea ce a enervat in 2009 la cazul Ridzi nu a fost numai ca a irosit aiurea banii publici, dar ca, pe deasupra, a mai si declarat ca nu a interesat-o cum s-au cheltuit acesti bani. Asta-i mentalitate de gagicuta care sparge in mall banii amantului, nu de ministru. La fel, "proiectul" doamnei Udrea – acela cu "Land of choice" – era nu numai o jignire adresata de un sfertodoct oricui are o legatura cat de mica cu spiritul limbii engleze, dar, mai grav, o risipa inutila de bani publici pentru capriciul unei fetiscane de bani gata. Or, cheltuirea fondurilor europene pentru dezvoltare nu e shopping, singura activitate (cu exceptia dosarelor informative) in care Udrea pare sa exceleze. Dezvoltarea regionala este o componenta esentiala a modernizarii Romaniei si a-i oferi Elenei Udrea responsabilitatea pentru punerea ei in opera e ca si cum ai insarcina-o pe Paris Hilton sa rescrie Constitutia Americii. Un cosmar.
La multi ani!
