Bursele nu produc nimic, doar redistribuie. In acest malaxor de tocat bani, unii sunt abonati la pierderi, altii ies in avantaj constant. Secretul lor?
Nu am vazut pana acum un sondaj cu pretentii stiintifice despre investitorii la bursa autohtoni (e vorba de un grup de 10 – 20.000 persoane). Am avut ocazia sa asist insa la cateva seminarii organizate de Intercapital pentru clientii sai si am privit atent in sala. Predominau barbatii in jur de 30-35 de ani, genul care viseaza o masina luxoasa si o vila in afara orasului si care nu are timp prea mult sa astepte pana le obtine. De altfel si brokerii atrag atentia cand sunt intrebati asupra profilului predominant speculativ al "bursacului" roman. "Jucatori" axati asadar pe analiza tehnica (ignorand ca marii investitori sunt, de fapt, semnalele analizei tehnice si ca pot impune configuratiile dorite pe grafice cand vor), pandind evolutia indicilor externi, dornici sa marcheze profiturile dupa una-maximum sase luni de asteptare.
Or, cu atatia destepti in transee, cine mai pierde totusi la bursa? Pierd in primul rand cei care cumpara actiuni pentru ca pietele cresc de ceva vreme si li se pare cool sa aiba plasamente la bursa cu care sa se laude in fata prietenilor, la o bere. Pierd cei care se ataseaza de actiuni, care isi fac socoteala sa stea pe termen lung dar intra in cel mai neprielnic moment, pe maxime istorice. Pierd si multi dintre jucatorii experimentati, care fac calcule gresite, cu deosebirea ca acestia stiu sa se opreasca la timp, limitand dimensiunile dezastrului. Pierd si fondurile mutuale cand sunt prinse in trenduri de scadere mai lungi, cu mentiunea ca in acest caz nu pierd din banii lor, ba, incaseaza in continuare comisioane de administrare pentru banii investitorilor ramasi captivi.
Ca sa intelegeti mentalitatea de cazinou a jucatorilor la bursa priviti atent si brokerii autohtoni. Cati vi se par suficient de maturi, inclusiv emotional, pentru a intelege ce se intampla? Fac parte cam din aceeasi categorie de varsta cu clientii lor, 25 – 35, majoritatea sunt barbati etc. si observati si comentatorii pietei, nu cumva par toti din aceeasi promotie? Cum bursa e un joc de suma nula, cei care raman in piata suficient timp isi vor lua lectiile cuvenite, cu atat mai dureroase cu cat expunerea lor a fost mai mare.
Un singur exemplu, in final, despre motoarele subtile care pompeaza energie la burse. Anuntarea rezultatelor economiei americane pentru trimestrul al treilea al anului 2009 a trezit mare entuziasm: estimari ale analistilor de crestere cu 3,2%, raportarea unui avans de 3,5% peste estimari. Actiunile cresc, comentatorii exulta. Dupa care vine prima ajustare in jos: e doar crestere de 2,8%, stire ignorata de piata, desi daca anuntul ar fi fost facut in momentul stabilit pentru raportare, si nu ulterior, ar fi urmat o corectie, fiind sub estimari avansul PIB. Pe 22 decembrie, inca o ajustare, tot in jos: cresterea se subtiase pana la 2,2%. E ceva distanta intre 3,5% si 2,2%, nu? Daca raportarea ar fi fost servita direct la valoarea ajustata, piata scadea serios, asa, cu picatura, vestile proaste sunt mai suportabile.
