Actuala echipa guvernamentala a lui Emil Boc nu se distinge prin talente deosebite, ci mai degraba prin mentinerea la putere a reprezentantilor acelorasi clanuri care s-au impus pe parcursul celor doua decenii de democratie romaneasca, atat de vaduvita de realizari. De remarcat totusi ca Sebastian Vladescu si Catalin Predoiu, doi dintre ministrii care au servit sub Calin Popescu Tariceanu in vremea in care acesta se razboia cu Cotrocenii, se bucura acum de increderea presedintelui. S-ar putea conchide, astfel, ca Basescu agitatorul a fost substituit de Basescu pacifistul, obiectivul acestei schimbari la fata urmand a ne fi revelat, probabil, pe viitor. Noul Cabinet il mai include si pe Gabriel Oprea, unul dintre principalii aghiotanti ai lui Adrian Nastase in vremea cursei pentru presedintie din 2004. Nu putem sti daca numirile in cauza au fost sau nu precedate de discutii aprinse in randurile PDL, dar tind sa cred ca reinscaunarea unor grei pedelisti la ministerele Economiei, Internelor si Transporturilor va fi impacientat macar segmentul acelor membri care sperau intr-un cabinet ceva mai tehnocrat.
Ramane de vazut cat de mare se va demonstra in final elanul reformarii statului – fara de care ascensiunea PDL nu va fi folosit tarii, de fapt, cu nimic. Mai ramane de vazut si daca Adriean Videanu – liderul PDL care pare a fi reusit sa-si consolideze cel mai mult pozitia in cadrul recentei batalii electorale – va regreta sau nu anuntul sau nonsalant despre reincluderea proiectului minier Rosia Montana pe agenda guvernamentala. Odinioara, o asemenea declaratie ar fi provocat o adevarata revolta in randurile societatii civile. Astazi insa Guvernul are prea putine motive de teama fata de un potential val de indignare publica, dat fiind ca o buna parte a liderilor societatii civile au ajuns de mult ahtiati dupa favorurile mogulilor.
Numirea lui Kelemen Hunor in fruntea Ministerului Culturii a fost intampinata de o acalmie generala, pedelistul Cezar Preda fiind singurul care si-a exprimat deschis retinerea. Banuiesc insa ca nici Valeriu Tabara, trecut cu vederea pentru portofoliul Agriculturii, nu va fi fost neaparat entuziasmat, avand in vedere ca radacinile sale politice sunt nationaliste, chiar daca nonparanoice. Desi Kelemen se poate demonstra pana la urma un ministru valoros, problema imperturbabilitatii romanilor fata de numirea sa ramane una deschisa: sa fie vorba de o subita si binevenita acceptanta generala a minoritatii maghiare sau doar o crasa lipsa de interes a majoritatii fata de domeniul culturii?
Luna de miere a noului Cabinet va fi certamente una extrem de scurta in conditiile in care principalul sau deziderat s-ar rezuma la o reciclare a cadrelor, respectiv la o regrupare a acelorasi forte vechi. Daca sistemul clientelar particular politicii romanesti continua sa fie prezervat si chiar promovat de catre actualii guvernanti – inclusiv prin strategia sacrificarii catorva "victime" de fatada, provenite toate din randurile opozitiei –, cetatenii vor ajunge, probabil, curand la capatul rabdarii. In 2009, li s-a tot propovaduit ca tocmai un guvern stramtorat s-ar consacra preponderent modernizarii sistemului. Dar insiderii puterii au continuat sa duca un trai regesc, pe cand milioane de romani au fost nevoiti sa stranga din nou cureaua si sa indure dureroasele efecte ale crizei economice. Iar acestea sunt, categoric, momente in care placida mamaliga romaneasca poate totusi exploda.
Refuz sa cred ca presedintele Basescu se va multumi cu o simpla spoiala aplicata darapanatelor structuri nationale, pentru a putea proclama apoi atingerea obiectivelor sale reformiste. Instinctul sau politic inca pare relativ intact, astfel ca va fi constient de pericolul unor proteste sociale de o asemenea anvergura incat n-ar mai conta nici macar dimensiunea sustinerii parlamentare, precare sau solide, a Guvernului Boc. Recentele alegeri au reusit sa zdruncine scena politica autohtona si sa radicalizeze opinia publica, iar prezentele si viitoarele dosare de acuzare ale unor politicieni, magistrati si oameni de afaceri vor conduce, cu mare probabilitate, la alte contraatacuri disperate, sporind ca atare nervozitatea politica si generala.
Alta ar fi fost, desigur, realitatea romaneasca in conditiile unei victorii a PSD in cursa prezidentiala. Lidia Barbulescu si-ar face, probabil, chiar in aceste zile intrarea triumfala la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe cand Laura Kövesi s-ar indrepta, tacuta, spre iesirea de la Parchet. Macar din acest punct de vedere actuala formula guvernamentala constituie, in pofida tuturor particularitatilor sale retrograde, un oarecare progres.
Dat fiind ca Guvernul va avea de luptat din greu pe toate fronturile crizei economice, Traian Basescu ramane principalul factor stimulator pentru implementarea reformelor. Va trebui sa renunte la improvizatii si la reactii colerice, va trebui sa identifice si sa mobilizeze o multime de talente pentru a putea pune bazele unui stat orientat cu adevarat catre performanta, si nu catre clientelism. Daca membrii mai clarvazatori ai PDL vor intelege stringenta unei astfel de transformari si vor face, la randul lor, presiuni constructive in acest sens, atunci primele schimbari in bine ar putea fi sesizate, fie si sporadic, peste doar cativa ani. Altfel, anul 2015 nu va aduce decat consfintirea modelului pesedist al Romaniei – neindoielnic, spre imensa satisfactie a partidului care, in opozitie fiind, nici macar nu a trebuit sa depuna eforturi in vederea atingerii acestui deziderat.
