La noua ani de la caderea lui Slobodan Milosevici, Serbia a intrat definitiv pe calea spre Uniunea Europeana. Presedintele sarb, Boris Tadici, a depus ieri, la Stockholm, candidatura oficiala a tarii sale pentru aderarea la blocul comunitar.
Integrarea in blocul european a Serbiei va dura intre patru si opt ani, insa o data cu depunerea candidaturii tara vecina, cu 7,5 milioane de locuitori, intra irevocabil pe orbita democratica europeana. Guvernul sarb va trebui sa combata coruptia, criminalitatea organizata, sa-si reformeze sistemul judiciar si adminsitratia si sa-si alinieze legislatia cu aquis-ul comunitar, insa toate aceste eforturi au incepand de ieri o finalitate palapabila – statutul de membru deplin al UE, cu toate avantajele care decurg de aici.
Cele 35 de capitole de negociere pentru aderare, pe care le-au parcurs toate fostele state comuniste inainte de intrarea in blocul european, nu vor fi insa singurele obstacole pe care Belgradul va trebui sa le depaseasca.
Problema nerezolvata a proclamarii independentei Kosovo in februarie 2008 constituie particularitea dura a candidaturii Serbiei – o mostenire a politicilor represive ale lui Milosevici si a interventie NATO impotriva sa, de care atat Belgradul, cat si statele UE vor trebui sa tina cont. Aderarea Serbiei la UE pare putin probabila atat timp cat Belgradul considera in continuare Kosovo drept provincia sa sudica si va continua lupta in justitia internationala pentru a rasturna decizia luata de majoritatea albaneza din Kosovo cu o puternica sustinere occidentala. Integrarea Belgradului va forta, de asemenea, o transare deloc comoda a diviziunilor din interiorul UE cu privire la recunoasterea independentei Kosovo.
Numai 22 din cele 27 de state ale UE au recunoscut independenta autoproclamata la Pristina – Romania, Grecia, Spania, Cipru si Slovenia –, refuzand sa sustina linia occidentala de teama crearii unui precedent cu repercusiuni asupra propriilor teritorii.
Un alt obstacol specific in procesul de intergrare al Serbiei este soarta ultimilor doi comandanti sarbi acuzati de crime de razboi comise in timpul destramarii Iugoslaviei. Goran Hadzici, liderul sarbilor din Croatia, si, mai ales, generalul Ratko Mladici, fostul lider militar al sarbilor din Bosnia, sunt cautati de justitia internationala, iar Olanda, desi recent si-a mai nuantat pozitia, ramane extrem de intransigenta in privinta tragerii la raspundere a celor doi inainte de inceperea negocierilor de aderare. Figura inca foarte populara in randul opiniei publice sarbe, Mladici este considerat artizanul masacrului de la Srebrenita din 1995, pe care Castile Albastre olandeze s-au dovedit incapabile sa-l opreasca.
Concesiile si succesele Serbiei
Depunerea oficiala a candidaturii la UE are loc dupa doua succese inregistrate de Serbia in intarirea relatiilor cu Uniunea Europeana, obtinute prin concesii economice sau politice, dar si printr-o diplomatie abila care a folosit eficient contextul international si regional. UE a decis la inceputul lunii decembrie sa ridice suspendarea acordului de liber schimb cu Belgradul, iar saptamana trecuta a ridicat obligativitatea vizelor pentru sarbii care detin pasaport biometric. La nivel strategic, deciziile, venite in ciuda asa-numitei "oboseli europene fata de extindere", sunt strans legate de contextul international de dupa interventia Rusiei in Georgia, dar si de ofensiva energetica si diplomatica a Moscovei in sud-estul continentului european, in fata carora Belgradul a stiut sa-si atraga increderea Bruxellesului. La procesul apropierii de UE au contribuit si imbunatatirea relatiei politice cu Ungaria prin acordarea unei autonomii extinse Voivodinei, dar si intarirea contactelor economice cu Italia.
