» Dupa 20 de ani de la Revolutia romana, o serie de expozitii si evenimente din Bucuresti reconstituie caderea dictaturilor comuniste din estul Europei.
» La Muzeul de Istorie, in Pasajul Universitatii sau la Reprezentanta Comisiei Europene sunt expozitii de fotografii, documente si obiecte legate de Revolutie.
» Astazi, la ora 21.00, la Universitate se reconstituie simbolic baricada de la Inter.
Europa e cuprinsa de febra celor 20 de ani trecuti de la caderea comunismului, iar Romania nu face exceptie. Televiziuni, ziare si institutii au lansat campanii cu nume de roman al lui Alexandre Dumas – "Dupa 20 de ani". Cei interesati de istoria recenta au la dispozitie zilele acestea mai multe evenimente care aduc aminte de acea perioada. Cea mai facila varianta e expozitia de fotografii din Pasajul Universitatii. Pentru ceva mai interesant, va trebui sa mergeti la Muzeul de Istorie (MNIR).
Atmosfera de revolutie la MNIR
Expozitia "Romania. Decembrie 1989" de la MNIR, deschisa pana in februarie, porneste de la simboluri ale vietii in comunism: sub privirea vigilenta a supraveghetoarei care mai citeste din Almanahul Flacara, poti vedea fise de "alimentatie stiintifica", reportofoane, aparate foto miniaturale si dispozitive de interceptare a telefoanelor, un colaj cu intreg cartierul istoric care a fost daramat pentru a face loc Casei Poporului, inca in constructie in momentul Revolutiei.
Drumul trece pe langa tentativele de disidenta, cum ar fi povestea inventatorului Radu Filipescu, care a facut ani de inchisoare pentru ca a tiparit manifeste anticomuniste si le-a distribuit pe strada. Unul dintre ele chema la referendum: cei care sunt nemultumiti de Ceausescu sa iasa pe strazile Magheru si Aviatorilor, iar cei multumiti pe Calea Victoriei si Bd. Victoria Socialismului.
Pana la urma, cei nemultumiti au ajuns sa iasa pe toate strazile. Revolutia e ilustrata prin mai mult decat poze comentate – un veston de soldat, cu maneca dreapta despicata si patata de sange; ziarul Romania libera, care pe 22 decembrie titra "Proletari din toate tarile, uniti-va!", iar pe 23 decembrie era deja "cotidian al tuturor fortelor patriotice si democratice din Romania"; o cascheta militara perforata de glont si un aruncator de grenade cu care s-a tras la Revolutie; lista din 22 decembrie cu cei 83 de membri ai Consiliului Frontului Salvarii Nationale, plus Ion Iliescu, trecut cu pixul ca numarul zero.
Dupa ce te trece prin atmosfera sangeroasa de la Bucuresti, MNIR vine si cu deziluzia: in paralel, tari ca Polonia sau Ungaria veneau dupa zeci de ani de disidenta organizata si faceau revolutii pasnice.
Romania, ultima piesa din domino
Aceasta perspectiva e mai evidenta la reprezentanta Comisiei Europene in Romania, din Str. Vasile Lascar nr. 31, aproape de Armeneasca. Expozitia "O poveste despre libertate", deschisa pana la sfarsitul lunii februarie 2010, arata dominoul comunismului est-european, la care s-au adaugat piese inca din anii ’50 si care s-a daramat in 1989. Pe prima piesa sunt marile proteste anticomuniste din 1953, cand au iesit zeci de mii de oameni pe strazile Berlinului. Apoi Ungaria face in 1956 o revolutie anticomunista, ale carei ecouri starnesc proteste studentesti si la Bucuresti.
Urmeaza miscarile de opozitie din Polonia, marile greve din anii ‘70 si infiintarea sindicatului Solidaritatea, in 1980. In ciuda unei represiuni dure, in Polonia functionau 500 de edituri clandestine, iar cehii si slovacii aveau asociatii civice si cercuri cultural-politice care au facut relativ simplu transferul de putere din ’89. In 1972, un tanar lituanian si-a dat foc intr-o piata in semn de protest fata de ocupatia sovietica. In august 1989, 2.000.000 de oameni au intins de-a lungul tarilor baltice un lant uman de 600 kilometri. Romania a fost ultima tara din blocul est-european in care a cazut comunismul.
Baricada de la Inter, reconstituire simbolica la ora 21.00
Romania a fost si singura tara in care s-a tras in populatie. Acum 20 de ani, in seara de 21 decembrie, oamenii ridicau o baricada in fata hotelului Intercontinental din Bucuresti. In timpul acesta, un student de 27 de ani la regie-film era la balconul unui bloc din apropiere si filma de sus intamplarile: oamenii s-au adunat si au inceput sa ridice baricada cu semne de circulatie, mese si scaune de la magazinele din zona si masini ingramadite si incendiate in speranta ca o sa reziste pana dimineata. Nu au rezistat: fortele de represiune au deschis focul si au intrat in baricada cu tancurile, au omorat 49 de oameni, au ranit 112 si au ridicat 877.
Paul Cozighian, autorul filmarii, a plecat la Paris imediat dupa Revolutie, dezamagit de noua conducere a tarii. Acum, la 47 de ani, s-a intors ca sa organizeze o baricada simbolica la Universitate, pentru a comemora victimele de atunci. Pe strada va fi un ecran pe care va rula in premiera un montaj de 30 de minute cu imaginile pe care le-a surprins la baricada si in Piata Palatului. Rude ale celor 49 de oameni care au murit atunci le vor rosti numele, iar pe baricada si pe scena Salii Atelier a TNB vor canta pianistul Dan Grigore, violonistul Gabriel Croitoru, Quartetul de coarde George Enescu, violonistul Varujan Cozighian, Corul de Copii Radio, DJ Vasile, saxofonistul Cristian Soleanu si violoncelistul Dorel Fodoreanu. Rostul evenimentului? "Asa cum am avut atunci o misiune – sa fiu martor si sa filmez aceste imagini –, acum am alta misiune – sa informez tanara generatie despre ce s-a intamplat atunci", spune Cozighian.
