» Se stie ca, in perioadele de inflatie ridicata, cel mai mult se scumpesc alimentele, metalele pretioase tin pasul cu preturile, iar imobiliarele se prabusesc (vezi Germania intre razboaie sau Zimbabwe intre zerourile multiple adaugate bancnotelor in ultimii ani).
Fondurile de pensii investesc preponderent in bonduri guvernamentale, pe principiul "statul nu da niciodata faliment". Sunt insa plasamente cu scadente mai lungi care nu acopera riscul unei inflatii galopante pe parcurs (putine obligatiuni guvernamentale sunt indexate la inflatie). Cum depozitele bancare sunt, de asemenea, afectate in cazul unui climat inflationist – cresterea dobanzilor nu acopera cresterea preturilor –, cine isi tine banii blocati pe piata monetara, fie direct, prin intermediul unui depozit bancar, fie indirect, prin intermediul unui fond de pensii, va iesi in pierdere in cazul in care cresterea preturilor sare peste cal. Cine isi aminteste cum s-au topit economiile romanilor in perioada 1990-1998 stie despre ce vorbim. In cazul in care inflatia este una locala, te poti salva schimbandu-ti economiile din moneda locala intr-una de larga circulatie.
Ce se intampla insa daca inflatia devine un fenomen global ca urmare a tiparirii concentrate de moneda din partea majoritatii bancilor centrale (vezi miscarile FED, BCE din ultima vreme)?
In mod cert, diversificarea pe un cos de valute nu mai poate fi solutie universala, metalele pretioase preluand rolul valutelor in acest caz. Iar in conditiile in care supraindatorarea statelor europene este un fenomen deja ingrijorator (SUA ocupa abia locul 20 intr-un top al tarilor cu cea mai mare datorie externa), devalorizarea economiilor prin inflatie nu este cel mai rau lucru care se poate intampla (ne gandim, evident, la default-urile suverane; vezi dificultatile in care se zbat Grecia si Irlanda). Imobiliare? O idee proasta in inflatie.
Cum se comporta preturile in hiperinflatie? Experienta statelor care s-au confruntat cu asa ceva arata ca, desi toate preturile cresc, scumpirile nu sunt proportionale, cel mai mult scumpindu-se alimentele. Nici nu e de mirare, daca ne gandim ca, in momentul in care oamenii nu mai au incredere in banii de hartie, nu se reped sa cumpere… masini de lux. E o idee proasta sa va blocati banii in imobiliare de teama devalorizarii; in Germania interbelica ponderea cheltuielilor cu alimentele reprezenta in cea mai grea perioada inflationista 90%, fata de sub 1%, cea a chiriilor! Astfel, daca in 1913, in cheltuielile unei gospodarii, ponderea alimentelor era de 30%, la fel ca cea a chiriilor, zece ani mai tarziu se ajunsese ca alimentele sa aiba o pondere de 91%, in timp ce chiriile scazusera la 0,2%!
Ma rog, imobiliarele pot fi totusi o solutie mai buna decat tinutul banilor in banca (se spune ca, in Germania interbelica, cine lasa o roaba cu bani la intrarea unui magazin risca sa ramana fara… roaba, daca nu era atent), dar incomparabil mai proasta decat pastrarea economiilor in metalele pretioase (fie si indirect, achizitionand actiuni la companiile miniere) sau investitiile in asigurarea securitatii alimentare (ferme mici si medii). O solutie alternativa este sa pariati pe metale pretioase sau marfuri agricole prin intermediul ETF-urilor (Exchange Traded Funds), un fel de fonduri mutuale inchise care au activele plasate in marfuri fizice. Din pacate, doar pe bursele externe gasiti asa ceva, pe piata autohtona de capital predomina inca… "financiarele".
