Eram obisnuiti ca voturile romanilor din diaspora sa aiba, in economia rezultatelor alegerilor, o valoare strict simbolica. Am fost surprinsi sa constatam ca, de data asta, cele 85.000 de voturi obtinute de Traian Basescu in sectiile din strainatate l-au transformat, din invins, in invingator. Uitasem ca, in urma cu un an, la alegerile generale, se intamplase acelasi lucru. Invingator in sectiile din tara si obtinand cele mai multe voturi, alianta dintre social-democrati si conservatori obtinea mai putine mandate pentru ca democratii isi adjudecasera trei dintred cele sase mandate din strainatate.
Adevarata surpriza a constat in prezenta la urne a romanilor din strainatate intr-un numar fara precedent – de 10 ori mai mare decat la europarlamentarele din primavara! Era cunoscuta preferinta romanilor din diaspora pentru dreapta in general si pentru democrati si Traian Basescu (Elena Basescu obtinuse de la acestia, in primavara, 11% din voturi) in special. Astfel, decizia guvernului de a mari numarul sectiilor de vot de peste granita a constituit o miscare strategica inspirata (dar nu ilegitima) in favoarea candidatului Basescu. Trebuie spus ca, in conditiile in care se estimeaza ca sunt cel putin trei milioane de romani cu drept de vot in strainatate, cele 115 mii de votanti reprezinta inca un procent infim. In aceste conditii, componenta campaniei care se numeste mobilizarea electoratului propriu a contat enorm.
Pentru a intelege de ce l-au votat emigrantii mai ales pe Traian Basescu, trebuie sa ne referim in mod diferentiat la notiunea de diaspora. Mai intai, exista distinctia dintre cei care au plecat, aproape intotdeauna de nevoie, si cei care au ramas, doar ca deplasarile aleatoare ale granitelor, caracteristice acestei parti a Europei, i-au plasat in afara spatiului oficial al natiunii de referinta. In cea de-a doua categorie, vorbim mai ales despre cei peste 12.000 de romani din Republica Moldova, care l-au votat pe Basescu in proportie de 95%. Au contat, desigur, simplificarea procedurilor de acordare a cetateniei, initiate de acesta, si alianta cu liderul liberal Dorin Chirtoaca, unul dintre politicienii cei mai populari in randul electoratului filoroman de peste Prut.
In ceea ce priveste emigrantii propriu-zis, avem de-a face cu trei categorii corespunzand unor perioade distincte de emigrare: mai intai, cei plecati in lunga perioada a razboiului rece, care cum au putut – unii au fost "cumparati" cu bani buni platiti statului roman, altii au cerut azil politic dupa ce reusisera sa scape din spatele Cortinei de Fier (o excursie, o deplasare "in interes de serviciu"), altii au fugit pur si simplu peste granita nu intotdeauna suficient de bine pazita, riscandu-si libertatea si viata; apoi, in primii doi ani ai deceniului zece au emigrat cei exasperati de rezultatul primelor alegeri libere, dar si de seria de violente care a culminat cu mineriada din iunie 1990; in sfarsit, la mijlocul acestui deceniu s-a produs un nou val, o data cu eliminarea vizelor si posibilitatea de a munci in statele occidentale – indeobste oameni saraci, care aveau acute dificultati in a-si asigura traiul de zi cu zi.
Primele doua categorii au fost deosebit de sensibile la discursul anticomunist si la asocierea lui Geoana cu Iliescu, componente ale campaniei lui Basescu dintre tururi. Cei din urma au o caracteristica aparte: sunt, spre deosebire de ceilalti emigranti romani, integrati in comunitati puternice, care au la baza retelele prin care au plecat din tara, "tragandu-se" unul pe altul – neamuri, cunostinte – pana cand sate intregi s-au depopulat. Probabil, aceleasi retele au fost utilizate de catre aparatul de partid democrat, prin diversele asociatii influente in comunitatile respective.
Nu in ultimul rand, un factor explicativ al succesului trebuie sa-l fi constituit curtea acerba facuta de catre Basescu romanilor din diaspora cu ocazia diferitelor vizite prezidentiale. Prin contrast, nu-mi amintesc ca Geoana sau Antonescu sa fi cuprins vreuna dintre marile concentrari romanesti in agenda de campanie. Au considerat, conform traditiei, ca volumul voturilor ce pot fi colectate de aici este neglijabil. Nu a fost – strainatatea a insemnat la fel de multi votanti ca un judet mijlociu.
