In urmatoarele ore ne va fi dat sa cunoastem gradul de luciditate politica actualmente caracteristica alegatorilor romani, precum si particularitatile dispersiei ei in randurile electoratului. Zilele trecute, s-a putut vedea ca inca mai exista zone care au rezistat cu succes asediului organizat de mass-media mogulilor asupra mintii colective. Timisoara, bunaoara, ai carei locuitori au iesit cu miile in strada la vazul prezumtiosului spectacol oferit de liderii PSD si PNL. "Spiritul de la Timisoara", evocat de Geoana si Antonescu in incercarea lor de a-i insela pe banateni, li s-a infatisat de indata si cat se poate de distinct. Timisorenii au refuzat sa gireze predarea puterii catre cei care au furat, in 1989, Revolutia Romana.
Manipularile manifeste ale principalelor canale de stiri in decursul perioadei dintre cele doua tururi de scrutin nu au reusit decat sa amplifice sentimentele lor de indignare. Multi dintre cei care au protestat, martea trecuta, impotriva nesfintei treimi sosite la Timisoara si a pactului lor fatarnic erau perfect constienti de pretul pe care l-ar avea de platit insasi democratia romana: numirea, cu mare probabilitate, a Lidiei Barbulescu in fruntea supremei instante judecatoresti a tarii, refuzul liberalilor de a-i mai sustine pe cei care inca isi revendica proprietatile confiscate de comunisti, sabotarea Agentiei Nationale de Integritate pentru a anihila orice posibilitate de monitorizare eficienta a originii averilor mai-marilor zilei.
Declaratiile dispretuitoare ale lui Geoana si Antonescu la adresa protestatarilor de la Timisoara au probat, de fapt, dimensiunea ipocriziei lor atunci cand vorbesc despre "reconciliere nationala".
Tartufismul servit natiunii a fost relevat si de natura reala a relatiilor dintre Mircea Geoana si Sorin Ovidiu Vantu – care este ba un personaj malefic, ba un tip aflat in pozitia de a solicita vizite nocturne explicative, drept care problema dosarului FNI a fost si va ramane printre preocuparile centrale ale lui Mircea Geoana. Rasplata prietenului SOV s-a demonstrat, fireste, pe masura – torente de propaganda neagra si telecratie cat cuprinde pentru a propulsa si mentine un politician eminamente anemic in cursa pentru putere.
Protestatarii de la Timisoara, Brasov, Bucuresti, Cluj si Targoviste si-au aratat fatis dispretul fata de o "reconciliere nationala" in spatele careia se ascunde doar o noua tentativa de devalizare a resurselor statului, stiind prea bine ca – cel putin din punct de vedere economic – unicul sacrificat al unui potential guvern Iohannis ar fi, de fapt, poporul. Personaj greoi, Iohannis incepe sa aduca a Petru Groza, marele proprietar ajuns "Printul Devei", cel care incercase, de altfel, sa dea tiraniei staliniste o usoara tenta capitalista. Buna administrare aparent particulara exclusiv Sibiului a devenit formula magica prezentata alegatorilor pentru a-l urma pe sasul transformat in "Wunderkind" ca pe flautistul vrajitor din Hameln al fratilor Grimm.
Galeria politicienilor transilvaneni care au batut, mai devreme sau mai tarziu, palma cu PSD-ul lui Ion Iliescu si a protejatilor acestuia, printre care si venalii baroni locali, este una remarcabila. Radu Sarbu, aflat in colimatorul lui Cristian Tudor Popescu ani de zile ca urmare a privatizarilor pe care le-a efectuat in calitate de sef al FPS la sfarsitul anilor ’90, s-a impacat intre timp cu fostul sau critic, pe cand perenul rector al Universitatii Babes-Bolyai palpita deja la gandul ca ar putea ajunge coleg de cabinet cu vajnicii reprezentanti ai PSD. Iar Radu Campeanu si-a castigat inca din 1990 calificativul de "parinte" al colaborationismului postdecembrist – doar ca in acele vremuri contracandidatii lui Ion Iliescu aveau, macar de ochii lumii occidentale, parte de o acoperire mediatica mai onesta decat cea asigurata cu ocazia acestei campanii electorale, cand tot ce s-a putut afla despre Basescu era faptul ca omul bate copii in public si isi cafteste familia in particular.
Igiena morala impunea, pesemne, atat difuzarea nonstop a filmuletului incriminator, cat si marginalizarea si chiar cenzurarea celui incriminat pana la mult asteptatul moment in care acesta ar deveni o nulitate politica. Spre eterna ei rusine, Doina Cornea s-a coborat sa compare protestatarii de la Timisoara cu trupele de soc ale lui Ion Iliescu de la inceputul anilor ’90. Imensa contributie a doamnei Cornea la firava rezistenta in fata regimului ceausist a ajuns erodata, in decursul anilor, de o serie de declaratii si afirmatii hazardate. Recent, doamna Cornea a decis, aparent, ca a sosit vremea sustinerii fatise a aceluiasi vechi PSD iliescian, mai avid de putere ca oricand. Istoria va consemna, din nefericire, ca pana si Preafericitul Teoctist a jucat un rol mai pozitiv in cadrul evolutiei democratice a Romaniei decat acest idol cazut.
Transilvanenii au respins, desigur, in buna parte interventiile fostei disidente facute in sprijinul celor care au reusit performanta metamorfozarii brutalului stat politienesc intr-o lugubra temnita economica. Cu sau fara un al doilea mandat la Cotroceni, reputatia lui Traian Basescu a avut, in schimb, doar de castigat de pe urma luptei sale duse in vederea transformarii Romaniei intr-o democratie autentica si reprezentativa.
