Daca in ce priveste rezultatele primului tur previziunile diferitelor institute de cercetare au fost diferite, cele referitoare la turul al doilea erau unanime: toate prevedeau victoria lui Mircea Geoana in fata lui Traian Basescu. Exceptie a facut doar sondajul CSOP-IRES, care indica victoria la limita a actualului presedinte, cu 51%; dar, daca facem corectia necesara scazand cele 5% in plus cu care acel sondaj il credita pe Basescu in primul tur (37%, cand rezultatul real a fost 32%) si le adaugam contracandidatului sau (cotat cu doar 27%), putem include si acest sondaj in seria celor care il indica pe Geoana drept invingator. Asadar, pe data de 23 noiembrie Geoana se afla in avantaj.
De altfel, dinamica intregii competitii prezidentiale din acest an nu este noua. si in 1996, si in 2004 am avut evolutii similare. Un candidat, aflat la putere (in primul caz Iliescu, in al doilea Nastase), era cotat inaintea campaniei cu un avans substantial fata de restul candidatilor. Distanta s-a redus treptat, dar respectivul candidat s-a mentinut dupa primul tur pe primul loc, dupa care a fost invins in runda finala (primul de catre Emil Constantinescu, al doilea chiar de catre Traian Basescu). Evident, istoria nu se repeta chiar intotdeauna – ar insemna sa ne plictisim de moarte.
Mecanismul este usor de inteles. In primul tur, fiecare candidat isi adjudeca voturile propriilor simpatizanti – si aici cel aflat la putere este avantajat, caci cei nemultumiti de mersul tarii isi impart preferintele intre mai multe optiuni. In turul al doilea, candidatii ramasi in cursa adauga activului deja adjudecat voturile celor care ii antipatizeaza adversarul. Din acest motiv, scurta campanie dintre cele doua tururi este, de regula, eminamente negativa: candidatii au epuizat argumentele care i-ar putea determina pe oameni sa-i voteze si le utilizeaza cu precadere pe cele care i-ar determina sa o faca impotriva adversarului.
Acum, miza principala dintre cele doua tururi o constituie cele aproape doua milioane de votanti ai lui Crin Antonescu. Sondajele dinaintea campaniei indicau o naturala preferinta a acestui segment pentru Mircea Geoana. Spun "naturala", in ciuda adversitatii "istorice" dintre simpatizantii liberali si cei social-democrati, pentru ca aici e mai actuala – si mai importanta – antipatia, la fel de naturala, fata de Traian Basescu. Acesta este, in ochii liberalilor, vinovat de a se fi situat in permanent antagonism fata de intaiul prim-ministru liberal postbelic, de a fi provocat si apoi ingurgitat o disidenta substantiala in 2007, de a fi preferat in 2008 formarea unei coalitii fara liberali si, mai recent, de a fi refuzat cu obstinatie propunerea de nominalizare a lui Iohannis. Crin Antonescu, venit la conducerea PNL pe o platforma vehement anti-Basescu, nu avea nevoie de gesturi suplimentare pentru a-si determina electoratul sa-l voteze pe Geoana. Participarea liderului liberal la mitingurile social-democrate e pur simbolica – electoratul liberal nu se afla in locatiile respective.
Asa-zisa negociere a voturilor este, in cazul de fata, o sintagma gratuita. Electoratul liberal, ne-au spus exit-poll-urile, este unul indeobste tanar, educat, informat; cu alte cuvinte, unul cu neuronii la indemana, opusul unui vagon plin cu elefanti care, odata impins la vale, se rostogoleste fara ezitari. Pe asta se bazeaza, de altfel, Basescu atunci cand isi concentreaza discursul asupra unor reale sau presupuse incompatibilitati dintre liberali si "oamenii lui Iliescu" (uitand ca Geoana a preluat in 2005 conducerea partidului tocmai in urma unei dure confruntari cu acesta).
Spuneam ca electoratul liberal nu este unul care s-ar conforma disciplinat unui ordin. Numai ca, in contextul dat, Crin Antonescu nu este un simplu comandant. El este, pentru cei care l-au votat, un personaj credibil, un lider de opinie. De aceea, argumentele pe care le utilizeaza in pledoaria pro-Geoana au mari sanse de a fi ascultate, mai ales daca sunt si rationale: o eventuala victorie a lui Geoana ar aduce liberalii la guvernare, intr-o formula (prim-ministru independent, cu afinitati liberale) care are maximum de sanse de a le asigura un rol mai mult decat decorativ.
Asadar, sansele ca votantii lui Antonescu sa-l aleaga pe Basescu pe 6 decembrie sunt minime. Singura situatie favorabila presedintelui in functie ar fi ca ei sa stea acasa, permitandu-i lui Basescu sa-si conserve minimul avantaj din primul tur, adaugandu-i, eventual, voturi din zona "indecisilor", obtinute prin gesturi ignobile de genul impartirii de decoratii in timpul turneelor electorale.
