In aceste ultime saptamani, atentia lumii s-a indreptat din nou catre Europa de Est cu ocazia aniversarii unor evenimente cruciale care au condus, in urma cu 20 de ani, la recucerirea libertatii intr-o buna parte a regiunii. Este insa greu de gasit un numitor comun intre tragicele scene de la Timisoara sau Bucuresti si cele petrecute la Berlin, Praga sau Varsovia, aflate – toate – sub semnul unui entuziasm jubilator. Prin urmare, asa-numita revolutie romana a ramas, cel putin pana in prezent, relativ ignorata de mass-media occidentale.
Nici cursa prezidentiala nu a reusit sa suscite vreun interes extern notabil. Totusi, apatia generala a romanilor nu s-a transferat de acesta data si asupra scrutinului desfasurat ieri. Lumea politica este profund divizata: pe de o parte exista forte politico-economice care urmaresc aservirea principalelor institutii ale statului propriilor interese bine agregate, pe de alta exista un candidat care a detinut functia prezidentiala in ultimii cinci ani, timp in care nu a incetat sa depuna eforturi in vederea crearii unui sistem politic mai reprezentativ. S-a zbatut si pentru ca cetatenii sa poata vota pro sau contra unui Parlament unicameral, despre care spera ca se va demonstra nu doar mai rezistent la manipularile fortelor oligarhice, ci renascut ca o reala arena dedicata procesului de reconstructie a statului.
Adversarii au clamat nu o data ca Traian Basescu ar avea veleitati de dictator. Totusi, frecventa acestei acuze a scazut drastic pe parcursul campaniei electorale, evenimentele de miercurea trecuta lamurindu-ne, fie si partial, asupra cauzei. Alexandru Sassu, presedintele-director general al TVR, a sabotat dezbaterea principalilor candidati dupa ce a ajuns la concluzia ca Mircea Geoana nu poate tine piept retoricii lui Traian Basescu si/sau a lui Crin Antonescu. Pentru a-l salva de la ananghie, Sassu s-a aratat dispus sa jertfeasca calitatea dezbaterii prin transformarea ei intr-un balci "piperat" cu prezenta unor candidati pe cat de secundari pe atat de galagiosi. Acest caz de malpraxis mediatic a reprezentat doar o mica mostra din ceea ce ar fi urmat daca alegerile erau organizate de un ministru PSD aflat sub papucul lui Hrebenciuc sau Vanghelie.
Mass-media romanesti au reusit sa devina, incontestabil, principala arma a celor determinati sa zadarniceasca potentiala functionare normala a procesului politic democratic. In Romania zilelor noastre, candidatii cu idei incomode nu mai ajung sa fie arestati sau anchetati – sunt suficiente infantilizarea unei bune parti a electoratului printr-o expunere nonstop la trivialitati si o distrugere premeditata a reputatiei pentru a obtine rezultatul scontat, anume inducerea unei indiferente totale fata de ideea vreunei implicari personale in procesul decizional vizand viitorul politic al tarii.
In centrul eforturilor de ingretosare a electoratului se afla un set de personaje divergente. Vedem un mogul de televiziune aflat in pragul apoplexiei ori de cate ori este mentionat trecutul sau de vajnic colaborator al Securitatii, vedem un fondator de ziar, ajuns proprietar de terenuri la Snagov, nederanjat defel de un asemenea trecut colaborationist, dar si un poet transformat intr-o caricatura a celui care proclama acum 20 de ani sfarsitul dictaturii. Vedem fondatorul unui saptamanal satiric ajuns o jucarie a elitelor si mai vedem un pionier al presei tabloide din Romania care s-a decis brusc s-o lase mai moale cu atacurile unilaterale. Nu avem cum sa nu vedem ca standardele etice ale unui expert de politica externa – care in anii 2000-2004 ne tot arata ca PSD ar fi inscris tara ferm pe drumul occidentalizarii – se dovedesc, de fapt, atat de laxe incat Clubul Roman de Presa si Asociatia Jurnalistilor din Romania recomanda ca respectivul sa nu mai fie prezentat in calitate de ziarist.
Unii dintre ei au ramas devotati vechilor structuri. Altii s-au descotorosit de principii, cedand fie tentatiei imbogatirii, fie propriului ego umflat peste masura si avid de putere. Mai subzista, de bine, de rau, si cei care intuiesc dimensiunea reala a pericolului pe care il reprezinta o presa hotarata sa promoveze analfabetismul politic, refuzand ca atare sa participe la acest joc murdar. si mai exista, aparent, si cei complet neinteresati de potentialele repercusiuni ale activitatii lor curente asupra bunului lor renume – cum ar fi cazul unui reputat publicist comentator apreciat pentru eforturile sale din trecut depuse la posturi de radio occidentale si devenit, intre timp, managerul unui trust media extrem de controversat.
Romania este, probabil, prima tara din lume in care democratia ajunge sa fie amenintata nu de armata, servicii secrete sau de organizatii teroriste, ci de propriile mass-media. Este, ce-i drept, si acesta un record. Statul roman s-a evidentiat, din pacate, inca o data prin modul in care a permis degenerarea unei institutii a carei menire este, peremptoriu, cu totul alta.
