Dezbaterea de la Cluj dintre prezidentiabilii Antonescu si Basescu a debutat cu un episod in general ignorat de mass-media. Lui Remus Cernea, candidatul la presedintie al Partidului Verde, i-a fost refuzata participarea la dezbatere. Cel putin curioasa a fost explicatia pe care se pare ca au dat-o organizatorii (nu mi-e clar cine): dezbaterea are un caracter privat. De cand e Presedintia Romaniei o afacere privata? Daca Antonescu a discutat (nu se stie ce) cu reprezentantul Verzilor, Basescu a trecut pe langa acesta ca pe langa un ghiveci cu flori, fara macar sa raspunda tentativei de strangere de mana. Episodul imi prilejuieste cateva reflectii.
Nu stiu daca sunteti la curent, dar avem 12 candidati care si-au inscris candidaturile la BEC. stiu ca multi dintre ei nu vor intruni 100.000 de voturi. Mai stiu ca unora le este dificil sa incropeasca un discurs coerent; o simpla parcurgere a site-urilor respective ne poate prilejui alcatuirea unei colectii de "perle".
Am asistat in anii trecuti la dezbateri cu 16 candidati, care, pe langa ca erau de tot plicticoase, bruiau discursurile candidatilor care ne interesau. Mai stiu ca de multe ori colectia de 200.000 de semnaturi prezentata de asemenea candidati nu ar rezista unei verificari atente (dar trebuie consemnat ca suntem printre tarile europene care impun cele mai restrictive conditii pentru inregistrarea unei candidaturi).
Dar mai stiu ceva: ca intr-o democratie competitia electorala porneste de la ideea egalitatii depline de sanse intre candidati. Domnii Constantin Ninel Potirca, Ovidiu-Cristian Iane, Remus-Florinel Cernea, Constantin Rotaru, Gheorghe-Eduard Manole nu au in spate aparate de partid puternice, nici sponsori cu dare de mana; totusi, cate 200.000 de concetateni ai nostri cu drept de vot i-au considerat demni de a se inscrie in cursa pentru Cotroceni.
Ca atare, au tot dreptul sa li se dea posibilitatea de a-si expune argumentele. Macar pentru ca noi, dupa ce timp de cinci ani suntem obligati sa asistam la permutarea acelorasi cam o suta de politicieni care acapareaza spatiul public, sa ascultam, timp de o singura luna, si alte voci, sa vedem si alte figuri. Va asigur ca unele dintre ele sunt cel putin la fel de interesante cu ale celor de care publicul s-a cam plictisit.
Argumentele de genul "prezentam candidatii cu sanse", "pe primii trei" (dupa care ierarhie – cea a sondajelor pe care le incriminati toata ziua?), "pe cei care conteaza" nu fac decat sa justifice legitimarea si reproducerea atat de hulitei "clase politice". Daca nu esti pe placul unuia dintre "partidele mari", n-ai ce cauta in politica. Cu oarecare cheltuiala de neuroni, se puteau imagina scheme de combinatii prin care sa putem asista la dezbateri in grupe de patru sau sase candidati, astfel incat, macar o data in luna de campanie, fiecare dintre cei inscrisi sa-i aiba in fata pe fiecare dintre ceilalti.
Nu este obligatoriu ca fiecare candidat inscris in competitie sa aspire la functia suprema in stat. Unii dintre ei se inscriu in cursa doar pentru ca socotesc ca au un mesaj ce merita a fi supus atentiei publicului si a celorlalti politicieni de varf, si stim foarte bine ca alta sansa nu au. Pentru asta se pregatesc, aduna semnaturi, pun pe hartie platforme. Dupa care li se inchid in nas usile salilor de dezbatere.
P.S. Inteleg ca televiziunea publica nu va organiza, inaintea primului tur, nici o dezbatere intre candidati. Nici nu a preluat-o pe cea de la Cluj. Ar fi trebuit, se vede, sa renunte la teleshopping sau "O data-n viata". Candidatii sunt, ce-i drept, prezentati cu totii. Dar impartiti dupa merite: unii – in primetime, cu doi moderatori; altii – mai pe dupa-amiaza, cu unul singur.
