» Sindicatul polonez Solidarnosc (Solidaritatea), primul sindicat autentic din blocul comunist, a reusit prin propriile puteri sa faca sa se clatine regimul comunist pe tot cuprinsul lagarului sovietic.
» Eroul cel mare al caderii comunismului in Polonia a fost, desigur, acel electrician sindicalist Lech Walesa, omul care avea sa devina primul presedinte al Poloniei libere, inconjurat de un grup strans de intelectuali care i-au fost consilieri de nadejde.
Caderea comunismului in europa de Est a fost un fenomen complex, cu cauze multiple, insa printre acestea una ocupa un loc aparte: activitatea sindicatului polonez Solidarnosc (Solidaritatea), primul sindicat autentic din blocul comunist si cel care a reusit prin propriile puteri sa faca sa se clatine regimul comunist, devenind un exemplu pentru miscarile de protest din celelalte "tari surori". Desigur, perestroika lui Gorbaciov a fost fundalul pe care s-a jucat aceasta drama, iar fisuri adanci aparusera de multa vreme in armatura ideologica si politica a celorlalte tari ale Pactului de la Varsovia, insa principalele figuri au fost cei care incarnau la perfectie binele si raul, Walesa si Jaruzelski. Intr-o parte, sinistrul general Wojcech Jaruzelski, omul caruia rareori i se vedeau ochii ascunsi in spatele ochelarilor fumurii, care introdusese legea martiala in Polonia, ducand la radicalizarea militantilor, si care prin aspectul si comportamentul sau corespundea perfect caricaturii unui pucist de opereta.
In partea cealalta, Lech Walesa, incarnarea binelui, copilul unui tamplar, nascut intr-un catun sarac si devenit electrician pe santierul naval din Gdansk. Viitor premiat cu Nobelul pentru Pace, Walesa a intruchipat ca nimeni altcineva opozitia impotriva comunismului. Timpul a mai decantat astazi convingerile de atunci. Jaruzelski a scapat pana acum de procese, iar unele sondaje arata ca o majoritate a polonezilor declara ca sunt gata sa accepte explicatia lui ca legea martiala ar fi fost introdusa pentru a evita o invazie sovietica. Tot asa, se stie astazi ca Jaruzelski a acceptat inca din 1988 sa poarte discutii cu Solidaritatea. Contactele in culise au dus, intre februarie si aprilie 1989, la 94 de intalniri intre partid si opozitie, in cadrul asa-numitelor "mese rotunde". Acele negocieri nepublice au dus la legalizarea Solidaritatii si la importante modificari ale legii, printre care crearea unui parlament bicameral si a postului de presedinte al tarii.
Acelasi Jaruzelski a acceptat – depasit de circumstante, desigur – un guvern de coalitie in asteptarea primelor alegeri libere. Atmosfera imediat dupa 1989 era de un romantism sobru. Polonia, devenita brusc centrul Universului, tara careia Papa Ioan Paul al II-lea ii adresa zilnic rugaciunile, devenise un laborator al schimbarilor politice radicale in Europa de Est. Totul parea sa le reuseasca fostilor disidenti, inclusiv transformarea primei gazete electorale a sindicalistilor intr-un cotidian de o mare calitate intelectuala si jurnalistica.
Inceputa ca o foaie imprimata zilnic de sindicatul Solidaritatea in timpul primei campanii electorale, Gazeta Wyborcza este astazi cel mai mare cotidian al Poloniei si continua sa fie condusa de intemeietorul sau, fostul consilier al lui Walesa Adam Michnik. In concluzie, Polonia a fost scoasa din comunism de un grup de figuri istorice in jurul carora s-a creat de la inceput o adevarata mitologie. Eroul cel mare a fost, desigur, acel electrician sindicalist Lech Walesa, omul care avea sa devina primul presedinte al Poloniei libere, inconjurat de un grup strans de intelectuali care i-au fost consilieri de nadejde.
Walesa si postcomunismul
Walesa a devenit un caz emblematic pentru felul in care s-au desfasurat rasturnarea comunismului si consolidarea democratiei in intreaga Europa de Est. Toate defectele sale ulterioare pareau in acel moment calitati. Catolic fervent (Walesa are opt copii), el intruchipa atunci rezistenta religiei si a democratiei impotriva comunismului. Acordarea Premiului Nobel pentru Pace sindicalistului Walesa fu-sese o grea lovitura pentru regim. Walesa a impresionat si prin faptul ca si-a trimis sotia sa primeasca Premiul Nobel in locul sau, temandu-se ca regimul avea sa-l impiedice sa se mai intoarca in tara. In 1989, gratie abilitatii sale in negocierile cu puterea, Walesa reusise sa faca astfel incat regimul, desi, teoretic, comunist, sa numeasca un sef al guvernului sprijinit de sindicatul Solidaritatea, Tadeusz Mazowiecki, care incepuse deja sa dea Poloniei primul impuls spre o economie de piata si spre masuri liberale de inspiratie occidentala.
De-a lungul mandatului sau, Walesa a devenit insa din ce in ce mai autoritar. Unele declaratii cu tenta antisemita i-au instrainat chiar si pe unii dintre cei mai apropiati colaboratori ai sai (de exemplu, Bronislaw Geremek), iar lipsa sa de educatie si de flexibilitate i-a diminuat vertiginos popularitatea. Walesa a pierdut alegerile din 1995, iar atunci cand s-a prezentat din nou, la alegerile din 2000, el nu a obtinut decat 1% din voturi, pierzand in fata fostului comunist Aleksander Kwasniewski!…
Bronislaw Geremek
Bronislaw Geremek a fost una dintre marile figuri intelectuale care au dus la caderea comunismului, facand ca sindicatul Solidaritatea sa functioneze ca un exemplu rar de amestec de muncitori si intelectuali. Nascut Benjamin Lewertow, Geremek si-a pierdut tatal la Auschwitz. Om cu identitate multipla, Geremek a studiat istoria la Paris si a fost chiar, intre 1960 si 1965, lector la Sorbona. Dupa intoarcerea sa in tara, intalnirea cu Walesa si cu ceilalti militanti din Solidaritate a fost decisiva si Geremek a devenit, incepand din acel moment, omul care a traversat intreaga epoca a rasturnarii comunismului si pana dupa introducerea neoliberalismului ca ideologie.
Pe langa faptul ca el a fost unul dintre cei mai fideli consilieri si sprijinitori ai lui Walesa, Geremek a fost insa si cel care a rupt-o cel mai devreme cu fostul sindicalist devenit presedinte autocrat, mai ales in urma unor declaratii ale acestuia care puteau fi interpretate ca avand o tenta antisemita. Devenit, dupa 2004, parlamentar european pentru grupul liberal, Geremek avea sa mentina legaturile cu activitatea politica interna a Poloniei, si asta mai ales dupa venirea la putere a gemenilor Kaczynski. In toamna anului 2006, guvernul de dreapta de atunci al lui Jaroslaw Kaczynski, fratele geaman al actualului presedinte, Lech Kaczynski, a adoptat o noua lege a lustratiei, in virtutea careia circa 700.000 de profesori, jurnalisti, avocati si diplomati ar fi trebuit sa faca o noua declaratie in care ar fi jurat pe onoare ca nu au facut politie politica, toate acestea dupa ce multi dintre ei fusesera deja verificati de precedenta lege a lustratiei.
Geremek s-a opus, refuzand sa redacteze o noua declaratie. Guvernul a cautat atunci sa ii retraga distinsului istoric si politician calitatea de deputat european. Curtea Constitutionala a Poloniei a decis insa ca lui Geremek nu i se poate retrage mandatul si, in acelasi timp, dezavuand guvernul, Curtea a anulat noua lege a lustratiei, calificand-o drept orwelliana. Geremek a murit anul trecut, intr-un accident de masina in Polonia.
Jacek Kuron
In 2004 decedase deja principalul creier aflat in anii ‘80 in spatele sindicatului Solidaritatea, Jacek Kuron. Kuron, un intelectual ce fusese un comunist inveterat si care facuse inchisoare in anii ’60 pentru ca ceruse modernizarea si restructurarea regimului, a fost cel care a format, impreuna cu Adam Michnik, Comitetul pentru Apararea Muncitorilor, din care avea sa iasa Solidaritatea. Tandemul Kuron-Walesa a functionat perfect pana dupa caderea comunismului. Kuron era ideologul, iar Walesa – omul de actiune. In primul guvern postcomunist, Kuron a fost ministrul Muncii, calitate in care a introdus programe de reinserare a somerilor si a organizat cantine sociale.
Concluzia, la doua decenii dupa ce polonezii au obtinut prima victorie insemnata si ireversibila impotriva blocului comunist, este aceea ca mitul s-a cladit, desigur, pe personalitatea unor figuri exceptionale, dar ca multe alte personaje din umbra au jucat roluri decisive, fara a cauta lumina rampei si fara a fi nelinistite ca nu sunt retinute de istorie.
