O delegatie europeana impresionanta s-a intalnit ieri la Washington cu presedintele Barack Obama si cu vicepresedintele Joe Biden in cadrul primului summit oficial UE-SUA din mandatul actualului presedinte american.
In ajun, think-tank-ul European Council for Foreign Relations (ECFR), a publicat un raport in care cere Europei sa renunte la servilismul fata de SUA si sa isi asume o identitate postamericana.
Pentru liderii politici europeni, dar nu numai, Barack Obama, reprezinta liderul american ideal: deferent fata de aliati, precaut in utilizarea puterii militare, multilateralist, mai curand favorabil programelor sociale si reglementarii economice decat "capitalismului salbatic". Un presedinte postmodern pe care europenii il adora si a carui companie o cauta cu insistenta.
Nu e de mirare, asadar, ca delegatia europeana la primul summit formal UE-SUA care a avut loc ieri la Washington a fost una impresionanta: potrivit EUObserver, presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a fost insotit la Casa Alba de premierul suedez, Fredrik Reinfelt, in calitatea sa de reprezentant al tarii care detine presedintia UE, de ministrul acestuia de Externe, Carl Bildt, de inaltul reprezentant pentru politica externa al UE, Javier Solana, de comisarul pentru Afaceri Externe, Benita Ferrero-Waldner, si de comisarul pentru Energie, Andris Piebalgs.
Potrivit Der Spiegel, staff-ul lui Barroso a insistat asupra unui pranz cu Obama, dar acest lucru nu s-a intamplat. Europenii nu au avut parte la pranz decat de compania vicepresedintelui Biden, impreuna cu care au discutat despre Parteneriatul Estic, Balcanii de Vest si Rusia. Summitul propriu-zis a fost dedicat schimbarilor climatice, redresarii economice si situatiilor din Afganistan si Iran.
Europenii ar fi dorit sa obtina din partea lui Obama un angajament ferm inaintea summitului ONU, dedicat modificarii climei de luna viitoare de la Copenhaga, in privinta limitarii emisiilor de dioxid de carbon si a introducerii legislatiei de tip "cap and trade" de sanctionare financiara a companiilor care polueaza, dar este putin probabil sa fi obtinut vreo asigurare.
Desi Administratia Obama a introdus legislatia in Congres, ea are sanse minime sa treaca in Senat mai devreme de alegerile de la mijlocul mandatului de anul viitor si, daca Partidul Republican isi va consolida pozitia, sansele devin, practic, nule. Cu toata lipsa de rezultate, oportunitatea afisarii publice cu cel mai apreciat politician al lumii ar fi fost considerata de europeni un premiu de consolare suficient.
Merkel fura prim-planul
Barroso nu a avut nici aceasta bucurie, pentru ca, potrivit Der Spiegel, cancelarul german, Angela Merkel, a reusit sa ii fure prim-planul, spre furia diplomatilor de la Bruxelles. Merkel a rostit ieri un discurs in fata Congresului, primul lider german care are parte de aceasta onoare dupa Konrad Adenauer, in 1957. Ea a multumit SUA pentru ajutorul dat reunificarii Germaniei in contextul aniversarii pe 9 noiembrie a 20 de ani de la prabusirea Zidului Berlinului. Cancelarul a evocat propria biografie, povestea fiicei de pastor nevoite sa lupte pentru supravietuire si sa depaseasca obstacolele "originii nesanatoase" in Germania comunista, care a reusit sa ajunga cea mai puternica femeie din lume. "O poveste de succes profund americana", a declarat, pentru Wall Street Journal, Jan Techau de la German Council on Foreign Relations.
Atmosfera aniversara ar putea fi insa tulburata de solicitari concrete adresate de Casa Alba cancelarului german, in special in privinta suplimentarii numarului de tru-pe germane in Afganistan, acum, ca Angela Merkel a castigat alegerile, si a impunerii unor sanctiuni mai dure Iranului. O alta tema cu potential stanjenitor pentru relatiile bilaterale este insistenta Washingtonului ca Germania sa isi deschida mai mult economia, care se bazeaza in continuare pe exporturi, pentru consumul intern si, prin urmare, pentru competitie. Cu toate semnele de dragoste sincera pe care i le dau in mod repetat europenii lui Obama, acesta pare sa nu fie dispus sa raspunda cu gesturi similare.
Pentru emanciparea Europei
Cu o zi inaintea "invaziei europene" a Washingtonului, European Council for Foreign Relations a dat publicitatii un raport de evaluare a relatiilor transatlantice, intitulat "Spre o Europa postamericana". Documentul, cu potential exploziv, isi propune sa denunte mai multe mituri in relatia transatlantica: mitul ca securitatea Europei depinde de protectia oferita de America, mitul ca interesele americane si europene coincid in esenta sau mitul ca unitatea europeana ar dauna relatiilor transatlantice, pentru ca multi dintre liderii europeni care cred ca au o relatie speciala cu Statele Unite se tem ca a prezenta un front european unit in fata americanilor ar dauna acestor relatii speciale.
Autorii raportului pornesc de la premisa ca ne indreptam spre o lume postamericana, ca "globalizarea redistribuie puterea din ce in ce mai mult spre Sud si Est" si ca americanii au inteles deja acest lucru, iar europenii, nu. De aceea, "Statele Unite incearca sa inlocuiasca dominatia globala de care s-au bucurat pentru scurta vreme (dupa prabusirea Uniunii Sovietice – n.n.) cu o retea de parteneriate care le vor asigura statutul de «putere indispensabila»". Unul dintre aceste parteneriate este, evident, cel cu China. La Washington, se arata in raport, atitudinea europenilor este privita ca infantila, "un amestec de rasfat si refuz al responsabilitatilor". Rezultatul este ca "americanii ignora adesea Europa, o marginalizeaza, aleg solutii care sa o ocoleasca sau, pur si simplu, isi impun vointa printr-o politica de «divide si stapaneste»".
Exemple de situatii in care europenii nu isi urmaresc interesele din cauza servilismului excesiv fata de americani sunt Afganistanul, unde europenii nu au nici un cuvant de spus, desi contribuie la fel financiar si au aproape 40% din forta militara, Orientul Mijlociu sau Rusia. In privinta Rusiei, scrie studiul, "o abordare unitara a UE este esentiala". Consensul este insa dificil de obtinut, din cauza tentatiei europene de a se uita peste umar la americani, care a subminat eforturile de unificare a diferitelor abordari nationale ale relatiei cu Rusia.
Delocalizarea responsabilitatilor americane
Faptul ca studiul a fost publicat cu o zi inaintea summitului de un think-tank finantat de miliardarul George Soros, un apropiat al Administratiei Obama, nu poate fi intamplator. De asemenea, faptul ca apare sub semnaturile americanului Jeremy Shapiro, director in cadrul departamentului SUA-Europa al think-tank-ului democrat Brooking Institution, si britanicului Nick Witney, fost sef al Agentiei Europene pentru Aparare si fost asistent al ambasadorului britanic la Washington, este si el relevant. Studiul poate fi interpretat, fara teama de a gresi, ca reflectand o noua abordare americana fata de Europa.
Daca facem legatura cu pledoaria facuta de vicepresedintele american, Joe Biden, la Bucuresti, unde a declarat tarile central-europene ca fiind pe deplin maturizate si le-a cerut sa isi asume un rol sporit in securitatea si democratizarea Europei de Est (spatiul fost sovietic), Statele Unite par sa fi optat pentru delocalizarea responsabilitatilor pe care si le-au asumat pana acum in regiune.
Intr-o logica multipolara, Administratia Obama cere UE sa isi asume pe deplin responsabilitatile in privinta securitatii europene, a gestionarii relatiilor cu Rusia, cu fostele state sovietice, cu Turcia si Orientul Mijlociu si sa elibereze Statele Unite de aceasta povara.
Si totusi, Rusia…
Studiul Shapiro&Witney nu se ridica la nivelul asteptarilor, remarca Charlemagne, comentatorul pe probleme europene al revistei The Economist, in capitolul despre Rusia. Analiza cade in capcana in care cad textele atator altor think-tank-uri de prestigiu: ajunge sa sustina ca "lucrurile ar fi mai putin rele daca ar fi mai bune". Pe scurt, statele central-europene nu au incredere in europeni pentru garantii de securitate in fata unei posibile agresiuni ruse si se concentreaza asupra garantiilor americane. Aceasta orientare "atlantista" este caracterizata de autorii studiului drept "anacronica". "Sigur – scrie Charlemagne –, a sublinia ca America s-ar putea sa nu fie un pariu cert in materie de protectie nu este acelasi lucru cu o explicatie a faptului ca abordarea UE fata de Rusia este suficient de robusta pentru a linisti lumea la Riga, Vilnius, Varsovia sau Praga."
Un exemplu il constituie razboiul din Georgia din august 2008, cand, scriu Shapiro&Witney, "Europa a actionat cu un nivel atipic de coeziune si incredere". "Hmmm – comenteaza Charlemagne –, aveam impresia ca, din perspectiva central si est-europeana, ce a facut UE in esenta, sub presedintia franceza, in august 2008 a fost sa sustina anexarea de catre Rusia a unor bucati din Georgia…"
