Oana Pellea face parte din categoria actorilor romani care au cunoscut succesul in teatru si film atat in Romania, pe multe din scenele importante ale tarii, cat si in strainatate. Ea a jucat nu numai in filme apreciate deopotriva de critica si de public, dar si in proiecte teatrale cu care colinda lumea si in prezent. Talentul cu care actrita Oana Pellea tine o sala de teatru cu sufletul la gura, reusind sa o faca partasa la trairile personajului interpretat, este dublat de sinceritatea cu care aceasta isi afirma crezurile si de dorinta ei permanenta de a fi zi de zi un om mai bun. Lucru pe care nu i-a fost teama sa-l marturiseasca public intr-una din cele mai bine vandute carti aparute la Editura Humanitas anul acesta, respectiv "Jurnal. 2003-2009".
Vorbiti-ne putin despre cele doua premiere la care lucrati in prezent. Cat de solicitante si cat de aproape de suflet va sunt ele?
Oana Pellea: Nu imi place sa vorbesc deloc inainte de premiera…. Nu sunt superstitioasa. E vorba de altceva. Cand esti intr-un proces de constructie…. e mai bine sa faptuiesti decat sa vorbesti. Cred ca, in general, lucrurile, faptele trebuie infaptuite, nu vorbite. Plus ca amandoua proiectele sunt in stadiul cat de cat de inceput. Primul proiect este dupa superba carte "Oscar si Tanti Roz" de Eric-Emmanuel Schmitt. Lucrez cu o trupa tanara si imi face placere. Om vedea… e un pariu greu.
Al doilea proiect va vedea lumina in aprilie. Stiu doar ca va fi un spectacol unde ma reintalnesc cu Profesoara mea de Aur, Sanda Manu, dupa 25 de ani. Pentru ca am simtit nevoia acestei reintalniri. Face bine sa te intorci in banca scolii. Face bine sa o iei de la zero, de ce nu? In general, face bine sa inveti tot timpul. Procesul asta de invatare, de innoire, slava Domnului, nu inceteaza niciodata.
Ce inseamna sa fii actor liber profesionist in Romania, unde lucrurile se misca destul de haotic? Ce v-a determinat, acum 10 ani, sa luati aceasta hotarare?
O.P.: E un act de curaj, asta ca sa am o exprimare eleganta! Daca e sa fiu cinstita… e aproape o inconstienta…. pe care mi-am asumat-o… Dreptul de a fi liber se plateste intr-un fel sau altul peste tot in lume…. Este o libertate ce atarna greu…. Hotararea am luat-o acum 10 ani pentru ca lucram mult in strainatate si nu puteam pretinde Teatrului Bulandra, unde eram angajata, si unde aveam cinci spectacole, sa tina cont de programul meu… Mi s-a parut de bun simt sa ma retrag din sistemul de stat si sa imi vad de drumul meu…. Sigur ca atunci am fost si "ajutata" sa inteleg acest lucru… In sensul ca mi s-a spus ca… incurc teatrul… ceea ce pana la urma era adevarat si foarte valabil ca observatie. In orice caz, este o hotarare care mi-a schimbat viata. Faptul ca am plecat din sistemul de stat mi-a permis sa beneficiez de o cariera internationala.
Si apropo de luarea unor hotarari, cate din hotararile pe care le luam in viata ne apartin si cate tin de destin, sansa, intamplare? Daca ar fi sa o luati de la capat ce ati schimba in destinul dumneavoastra?
O.P.: Eu incerc sa o iau zi de zi de la capat. Nu, nu as schimba nimic. Decat ca as multumi mult mai mult Cerului, lui Dumnezeu sau cui vreti dumneavoastra pentru sansa, privilegiul si fericirea de a avea langa mine doua Minuni ce s-au numit mama si tata.
Mint. As schimba ceva. Nu as mai fuma! Imi pare foarte rau ca am fumat atata amar de vreme. A fuma este o mare prostie! Credeti-ma! Viata e mult mai frumoasa fara tigara, cand tragi aer curat in plamani. Este o enorma voluptate a RESPIRA!
Ati jucat pe toate meridianele lumii. Ce resort v-a readus mereu si mereu inapoi, intr-o Romanie care "va doare", care "ne doare" pe foarte multi dintre noi?
O.P.: Ce te aduce inapoi ACASA? Nu stiu. Cred ca depaseste rationalul. Cand esti indragostita nu vezi ca cel de langa tine poate fi uratel, prostut si fara haz. Tu il vezi superb, inteligent si spiritual…. Dragostea e oarba cateodata, nu? Daca am declarat ca Romania face parte din fiinta mea, din organismul meu…. Poti sa explici de ce ti-e "drag" ficatul tau? Nu! E al tau si basta. Ti-e esential! Face parte din tine si atat. Asa si cu Romania pentru mine. Face parte esential din fiinta mea.
Credeti ca succesul schimba cu ceva raportul dintre modestie si mandrie, dintre luciditate si orgoliu, dintre prietenii?
O.P.: Succesul depinde pe ce teren se asaza. Si dupa cata munca vine…. Daca succesul aterizeaza pe un creier "in suferinta" s-ar putea ca posesorul sa o ia razna…. daca succesul mai si vine peste noapte, iar s-ar putea sa se catere ca iedera inspre orgoliu…. Daca insa succesul vine dupa o munca asezata, serioasa, continua si mai are si norocul de a "ateriza" intr-un suflet si intr-un creier cat de cat mobilat… atunci exista sanse ca posesorul sa ramana cu picioarele pe pamant si sa afirme in continuare ca modestia este o virtute si ca luciditatea e de bun simt. Trebuie sa fii foarte limitat ca sa te simti buricul pamantului…. A-ti da seama de mediocritatea ta cred ca este un semn de luminoasa luciditate. Si, in ultima instanta, de speranta personala.
Cum ati perceput succesele pe care le-ati avut in strainatate?
O.P.: Cum altfel decat cu mare bucurie. Toate premiile internationale obtinute si toate aplauzele stranse in 25 de ani de pe toate continentele, jucand in patru limbi, nu pot decat sa constituie averea sufletului meu. Stiti cate sali aplaudand in picioare am privilegiul sa fie imprimate pe retina mea?! Sunt un om implinit si fericit. Ultima sala in picioare a fost cea a Teatrului National Craiova unde am fost invitata pentru a primi un premiu de excelenta zilele trecute. Lumea aplauda in picioare, iar eu am ingenuncheat. Nu e patetic. E pur si simplu. E normal sa ingenunchezi in fata publicului inspre multumire. Mai ales ca am avut senzatia ca si tata era intr-un colt in sala si zambea…. Ne-am dezobisnuit sa facem gesturi frumoase si firesti din frica de a nu fi judecati. E pacat….. Dumnezeu e singurul ce ma poate judeca. Nu o sa renunt la credintele mele de frica de a nu fi judecata de semenii mei. Judecata altora e treaba lor, nu a mea.
Atata timp cat cineva nu face rau si nu deranjeaza in jur, e liber sa se comporte cum doreste.
Ce inseamna in Romania zilelor noastre a te adapta?
O.P.: De cand ne nastem si pana murim ne tot adaptam. Asta se numeste evolutie.
E una din legile Vietii!
Important e sa nu te calci pe sine in picioare. Sa nu-ti strivesti credintele si reperele vietii tale. Repet, atata timp cat nu deranjezi pe nimeni in jur si nu faci rau nimanui… ai libertatea totala de a hotari cum iti traiesti viata.
Ce-si doreste de la viata actrita Oana Pellea? Dar omul Oana Pellea? Catre ce tind aceste doua personaje din punct de vedere profesional, spiritual?
O.P.: Ce simplu ar fi daca s-ar trage o linie neta intre actrita si om…. Si mai simplu ar fi daca ar fi "personaje"… dar nu sunt.
Si actrita si omul sunt fiinte vii… cu carne, sange, vise, oase… ce mai… mult pamant si oleaca de vis…..
Nu are importanta ce-si doresc nici actrita, nici omul. Important e cum se parcurge drumul…. si din toata fiinta mea incerc sa-l parcurg VIU, curat si cu bucurie. Si cu o curiozitate pe care mi-o doresc din ce in ce mai avida.
Cum putem sa ne protejam sufletul intr-o lume in care consumul, banul, reusita materiala se situeaza pe primul loc?
O.P.: Nu stiu sa dau sfaturi. Dar cunosc oameni care reusesc asta cu prisosinta! Deci se poate!
Care sunt cei doi poli ai existentei dvs.?
O.P.: Doi? De ce doi poli? De ce doar doi? Nu stiu sa raspund… Eu vad o infinitate. Dar daca asa e intrebarea… Dumnezeu si restul.
Ce parere aveti despre cliseul folosit des in ultima vreme "femeia puternica, independenta"? Cum credeti ca ar trebui sa fie femeia zilelor noastre pentru a avea succes (sau pentru a fi un om implinit)?
O.P.: Offf. N-am impartit niciodata specia umana in femeie si barbat. Eu vorbesc tot timpul de suflete, de spirit… Si, in general, ma feresc de clisee. Femeia ar fi bine sa fie independenta, puternica etc., dar sa ramana femeie. Si barbatul sa fie puternic, independent, dar sa ramana barbat. Eu vad in jur din ce in ce mai putine femei si din ce in ce mai putini barbati in adevaratul sens al cuvantului. Vorbesc de frumusetea si delicatetea feminitatii si de virilitatea masculina reala, care implica protectie si delicatete si eleganta….
Vi s-a intamplat vreodata sa spuneti "punct si de la capat"? Ati avut curajul sa-l puneti in practica?
O.P.: In fiecare seara si in fiecare dimineata.
Spuneti intr-un interviu ca "regasirea lui Dumnezeu nu trebuie fortata. Ea se intampla cand trebuie sa se intample". Cand s-a intamplat in cazul dvs.?
O.P.: Cred ca am vorbit despre asta in Jurnal, cartea ce a aparut la Editura Humanitas.
Care este trasatura definitorie a Oanei Pellea?
O.P.: Habar n-am!
Dar cea care va calauzeste in viata?
O.P.: Bucuria ca exist!
