LONDRA – Arata ca niste obiecte obisnuite. O cana. O sticla. O farfurie. O masa. O lampa. Sunt normale ca marime si forma, insa e ceva ciudat la ele – par a fi fost facute din acelasi material din care au fost facute monumentele istorice. Cana, sticla si toate celelalte fac parte din colectia Obiectelor Fara Timp produse intr-un studio din Brooklyn de catre designerii Constantin Boym si Laurene Leon Boym.
Chiar erau obiecte obisnuite pana cand cei doi le-au acoperit cu ceva ce seamana cu bronzul, dar care este de fapt reteta lor secreta pentru un tip foarte puternic de polimer. "Secretul sta in felul in care este aplicat", explica Boym in cadrul unui interviu telefonic alaturi de sotia sa. "Transforma un material obisnuit, cum e acesta, in ceva spectaculos. Asta e ideea care a facut parte din munca noastra timp de ani de zile, de a da o noua viata obiectelor care au fost aruncate si de a face oamenii sa se uite diferit la ele."
Rezultatul se poate vedea in "Design USA", o expozitie a lucrarilor celor doi Boym si a altor castigatori din ultimii zece ani ai Premiilor Nationale de Design, expozitie care are loc la Muzeul National de Design Cooper-Hewitt din New York pana pe 4 aprilie.
Pe cat de diverse sunt exponatele, de la SpaceShip One, Google Earth sau noul calculator PowerMac G4 de la Apple, cele mai multe au un lucru in comun: se conformeaza conventiilor de design pentru ca folosesc la ceva. Nu e si cazul Obiectelor Fara Timp. "Desi munca sotilor Boym nu e cea tipica pentru un produs de design, este importanta tocmai pentru ca pune la indoiala principiile designului intr-un mod serios si amuzant in acelasi timp", spune Jeannie Kim, curator al expozitiei "Design USA" intr-un interviu pe e-mail.
"Prin mascarea si unificarea obiectelor obisnuite prin aplicarea unui material care arata a bronz lichid, forma devine doar aparenta, functia devine inutila si parti din cultura americana gasite de obicei la un targ de vechituri obtin deodata statutul unei «Naturi moarte» a lui Morandi", spune ea.
Obiectele de zi cu zi nu sunt singurele pe care sotii Boym le au in vedere. De-a lungul anilor, ei au creat obiecte inteligente, greu de inteles, cateodata chiar sinistre, inspirate din catalogul de comenzi de la Sears; monumente "lipsa", care nu au fost niciodata construite sau care au fost distruse; scene de dezastru, cum ar fi cea de la uzina Cernobal sau cabana din Montana din care teroristul "Unabomber" si-a condus activitatile.
Pana nu de mult, a trata designul drept un proces intelectual, si nu unul practic era rar intalnit in Europa si inca si mai rar in Statele Unite, unde designerii sunt mult mai bine ancorati in conceptul optimist din secolul XX al unei lumi mai bune decat sunt colegii lor din alte tari. Timp de ani de zile, abordarea conceptuala a sotilor Boym i-a tinut departe de designul american. Insa "designul conceptual" – sau "designul critic", asa cum mai e numit – a devenit din ce in ce mai influent, chiar si in Statele Unite, mai ales printre tinerii designeri pentru care sotii Boym, care au 54, respectiv 45 de ani, se aseamana mai mult cu niste clarvazatori decat cu niste nebuni.
Spre deosebire de multi designeri conceptuali mai tineri, sotii Boym au lucrat si "comercial", dezvoltand produse adevarate pentru companii precum Alessi sau Authentics si oferind consultanta pentru Vitra sau McDonald’s. Implicarea lor in acest tip de activitati i-a ajutat sa-si defineasca mai bine munca drept design, si nu arta. Ei insista ca munca lor se conformeaza traditiei designului de a fi functional, chiar daca nu indeplineste un rol practic.
"Cred foarte puternic ca ideea unei «functii» ar trebui reevaluata pentru a include si un folos imaterial", spune Constantin Boym. "Poti folosi o Cladire a Dezastrului pentru a bate un cui sau pentru a determina un raspuns emotional. Care e mai util?"
