Dr. Mircea Goga, stranepot al lui Octavian Goga, a publicat o monografie uluitoare despre viata si activitatea sotiei poetului, Veturia Goga, careia, in timpul vietii acesteia pe care o frecventa des la Ciucea, ca adolescent, i-a promis ca-i va dedica o asemenea carte. Astfel ca si-a tinut promisiunea.
Extrem de densa, cartea descrie pe larg viata Veturiei Goga, socotita in tinerete una dintre cele mai mari cantarete ale Romaniei, supranumita si privighetoarea Transilvaniei, apoi a Romaniei si, culmea, … privighetoarea lui Hitler, cum nu ezita stanepotul poetului s-o numeasca si sa dea chiar acest titlu socant volumului… Seara in camera in care dormeam la castel, la Ciucea, in vacante, langa semineul cu foc mocnit, stateam de vorba – isi aminteste autorul – pana tarziu in noapte cu Veturia Goga. Ceasuri nepretuite inainte de a ma culca (…) Subiectul era, desigur, Poetul…
La un moment dat imi lua capul in maini, imi saruta ochii si, lacrimand, imi spunea ca ii seaman, ca apoi, in asemenea momente sa-mi smulga promisiunea ca, dupa trecerea ei in vesnicie, ii voi scrie biografia… A doua zi cand ma trezeam, Veturia Goga, toata numai zale si armuri, ma trata cu indiferenta, sfidatoare si rece, regretand parca slabiciunea din ajun, ma certa ca sunt un slabanog si ca n-o sa iasa nimic din mine in politica acestei tari ce va avea maine nevoie de o mana de fier (…) Ceea ce insufleteste sabia este arta manuirii ei, mi-a spus intr-o seara. In jurul sabiei curge sangele. Ea ramane insa pura, taioasa, rece si tacuta. In acel moment – scrie autorul -, am avut cutremuratoarea revelatie: Veturia a tasnit in destinul lui Octavian Goga neiertatoare si fatala ca o lama de otel.
Privighetoarea Ardealului
Citind pe indelete volumul am inteles curand ce i-au determinat iesirile agresive impotriva Duducai: admiratia lui din copilarie si adolescenta pentru Hortensia, prima sotia a Poetului. Dobandisem cu mult inainte si temeinic – ne spune autorul – preferinta pentru frumusetea morala si demnitatea conditiei de victima de la parintii mei si de la Hortensia… Astfel ca, Hortensia este descrisa de autor in culorile cele mai vii si calde, cantandu-i frumusetea diafana si nobletea spirituala, care a determinat-o ca si dupa despartirea de Goga sa se intereseze indeaproape de el si, la nevoie, – cum au fost banii necesari Veturiei sa cumpere proprietatea de la Ciucea – l-a ajutat fara rezerve.
Dar, dand Cezarului ceea ce e a Cezarului, Mircea Goga reda in pagini inedite mediul in care a crescut si s-a format Veturia: familia preotului Zevedei (Zacheiu) Muresan din Sebes, care, pe langa cantarile sfinte, fredona cu placere, sotto voce, cantarile mirene. Iar cei trei copii, doi baieti si o fetita, ai preotului, cantau si la diferite instrumente: Octavian, fratele mai mare, la vioara, Veturia (Duta) la pian si Pompiliu, fratele cel mic, inzestrat cu o ciudata dexteritate, manuia cu talent toate instrumentele de coarde, de percutie, sau de suflat.
Exersau cu pasiune peste saptamana, sub supravegherea mamei, invatand mereu noi partituri, asa incat, in zilele de sarbatoare, dadeau adevarate concerte in familie… Mai tarziu, cei doi, Veturia si Goga s-au intalnit la Sibiu, ea avea 13 ani, era eleva la Ursuline, institutie de invatamant germana celebra in epoca, el de 15 ani, elev de liceu. De altfel tatii lor, preotul Iosif Goga si preotul Zevedei Muresan au fost colegi (1880) la Seminarul Ortodox Andreian din Sibiu, tinand legaturi permanente. Optezci de ani mai tarziu, Veturia Goga – ne spune autorul – avea sa marturiseasca incercarea incepand din chiar acea clipa, a sentimentului ca destinul ii va unii mai devreme, sau mai tarziu… Acolo, la Sibiu, Veturia Goga avea sa devina, in scurt timp, privighetoarea Ardealului, impunandu-se in viata muzicala a Transilvaniei ca nimeni altcineva, vadind o voce si o forta cum nu-ti venea sa crezi – scriau cronicarii vremii – pruivindu-i silueta destul de plapanda.
Ecouri laudative, asadar, intr-un oras (Hermannstadt) dominat de muzicieni notorii, G. Dima, Hermann Heinrich, Augustin Benea, Iulius Schoffer, Viktor von Heldenburg etc., sau de solisti vocali precum Lucia Cosma, Delia Olariu, Elena Cuntan, stefan Marcus, iar printre paniste era si Veturia Ghibu. De altfel Reuniunea Romana de Muzica si Cantari, orchestra si cor, director fiind Artur Stubbe (din Germania), iar dirijor, Alfred Novak, devenise, alaturi de formatiile comunitatii germane, notorie in oras si imprejurimi.
Intalnirea cu George Enescu
In aceasta ambianta culturala care a facut de pe atunci, ca si mai devreme, faima Sibiului, a debutat in 1903, Veturia Muresan cu piesa Rasunetul de la Crisana de Ion Vidu. Ca apoi, la alte concerte ce s-au succedat – si pe care autorul le da in detalii realizand o adevarata fresca a vietii culturale sibiene de atunci –, a tasnit vocea ei de soprana dramatica, considerata ulterior de muzicieni una dintre cele mai mari voci la ora respectiva, din Romania. Iata ce scrie Tiberiu Brediceanu, dupa un spectacol de doine romanesti intitulat Serata etnografica: Veturia Triteanu (se casatorise intre timp) ne ofera placuta ocaziune de a o asculta ca solista in una dintre partiturile oratoriului Creatiunea de J. Haydn. Despre vocea stralucita, plina de simt si expresiune a doamnei Triteanu s-a scris deja in coloanele Luciafarului iar, publicul a ramas incantat.
Talentul a impus-o apoi si pe plan national, mai ales dupa participarea la Expozitia generala romana de la Arenele Romane din Bucuresti, din zilele de 27 si 29 august 1906, unde Veturia a cantat lieduri si doine ca solista a Reuniunii Romane de Muzica si Cantari din Sibiu, primind ca dar si in semn de omagiu un vas superb. In acest cadru al manifestarilor din Bucuresti a avut loc si un eveniment monden: logodna Hortensiei Cosma cu Octavian Goga… Mai tarziu, dupa un spectacol la Sinaia, le-a iesit in cale George Enescu care, fiindu-i prezentata de Cincinat Pavelescu, a rugat-o pe Veturia sa-i cante si lui. si i-a cantat cu atata patos si talent incat marele compozitor si violonist, a invitat-o a doua zi la Palat, la Peles… Autorul povesteste cu umor modul in care usierul Palatului, in loc s-o conduca in camera lui George Enescu, a dus-o in salonul muzical al reginei Elisabeta – poeta Carmen Sylva – unde a aparut si compozitorul.
Veturia a cantat mai frunmos ca oricand Schuman si Schubert, dupa care a fost invitata sa cante a doua zi la o receptie de la palat… A inceput urcusul ei devenind si Doamna de Onoare a Reginei Elisabeta, care aprecia si faptul ca avea cu cine vorbi in limba germana, limba pe care o stapanea pe deplin. Apoi a urmat o suita de concerte ale lui Enescu in tara avand-o ca solista pe Veturia care, peste tot, s-a bucurat de un deosebit succes.
Intre alte multe evenimente, Mircea Goga nu uita sa ne explice un alt fapt interesant si mai putin cunoscut de publicul larg: tentativa din 1908 a Veturiei, care afland de moartea unchiului ei, Isidor Blaga, var primar al mamei sale, face incercari sa-l infieze pe Lucian, ramas orfan la varsta de 13 ani. Act descris de altfel si de poet in Hronicul si cantecul varstelor, tentativa nereusita, motivele fiind explicate pe larg..
Drumul spre Bayreuth
Un eveniment retinut este si cel din martie 1909, cand Societatea Studenteasca Petru Maior din Budapesta a dat un concert extraordinar, avand-o ca solista pe Veturia, concert care s-a constituit intr-un adevarat triumf pentru ea si formatia respectiva, cu un larg ecou in capitala Ungariei. si tot in 1909, Octavian Goga, aflat intr-o calatorie prin Italia, a intalnit-o pe Veturia in intimitate, cantareata devenind pentru poet duduca mea. Apoi, in acelasi an Regele Carol I o decoreaza pe Veturia cu medalia Bene Merenti, cl. I pentru Arta si Cultura, acordandu-i totodata titlul de Interpreta de Camera a Coroanei. Acestea au fost evenimente de seama in viata ei, urmate de marele concert de la Ateneu, din 28 decembrie 1909, cand, acompaniata la pian de George Enescu si Th. Fucs, a interpretat cantece de Tiberiu Brediceanu si piese din Bach, Dvorak, Strauss. Astfel ca sucesele curg unul dupa altul, intre el fiind mentionat si concertul din 1912, cand, acompaniata la pian tot de George Enescu si Cella Delavrancea a interpretat roluri din Cavalleria rusticana de Mascani, Secretul Susanei de E. Wolff.
In tot acest periplu cultural, care tinea afisul in Bucuresti, Sibiu, la Brasov – unde a cantat la Biserica Neagra, Oratoriul de Paulus, Veturia nu uita de interesele sale personale, astfel ca divorteaza de preotul Triteanu pe care, in compensatie, dr. Petru Groza, prieten al Veturiei, il ajuta sa ajunga episcop. si astfel drumul spre Octavian Goga este liber, pentru ca si acesta divortase de Hortensia Cosma – o fiinta pe care autorul o descrie ca find de o mare finete si frumusete clasica, si ea soprana lirica de coloratura, care, deseori, cantase cu Veturia in duet, diferite piese de muzica culta, in concerte publice. Se casatoreste cu Octavian Goga in 1921
O astfel de activitate muzicala a fost remarcata si peste hotare astfel ca Veturia a cantat in doua concerte la Opera Regala din Berlin, rolul Elisabetei din Tannhäuser a lui Wagner si din Flautul fermecat de Mozart, ajungand, apoi, implicit la Bayreuth. Mai ales ca Veturia il cunoscuse pe Sigfried Wagner, fiul Cosimei Wagner (fiica lui Franz Liszt si vaduva lui Richard Wagner) in 1913, la Bucuresti, unde acesta fusese invitat de principesa Maria, sotia lui Ferdinand. La Bayreuth, Veturia canta in tetralogia lui Richard Wagner, Inelul Nibelungilor, in Amurgul zeilor, in Parsifal si Tristan si Isolda, cu o voce si o forta care au batut toate recordurile.
Din aceste mari concerte internationale, Mircea Goga retine si o intamplare deosebita. La un spectacol in care una din Walkirii a clacat luand-o razna cu cantecul ei, gata sa compromita concertul, Veturia a intrat pe neasteptate in rol, cu hotarare aducand totul la normal. Ceea ce l-a determinat pe batranul dirijor Arthur Nikischi, ca dupa spectacol sa intre in cabina ei si sa-i sarute mana multumindu-i ca a salvat spectacolul, dar mai ales prestigiul teatrului de la Bayreuth… S-a prevazut apoi un turneu in SUA, dar a inceput razboiul si totul a cazut. Iar viata Veturiei ia alt curs, de multe ori extrem de periculos. Cat de stranse au fost legaturile Veturiei cu familia compozitorului Richard Wagner reiese si din faptul ca in 1968, adica dupa 54 de ani de la prezenta ei la Bayreuth, este vizitata la Ciucea de Winfried Wagner, sotia lui Siegfried. Un eveniment, pe atunci monden, a facut valva prin prezenta in Romania comunista a unei asemenea personalitati, legate in trecut de un regim fascist.
Mata Hari a Romaniei
Rezumand la maximum posibil, spunem ca dupa moartea poetului din 1938 Veturia isi vede viitorul destul de obscur. Mai ales ca poetul la putin timp de la casatorie i-a interzis orice iesire in public, orice concert. Dar, femeie extrem de ambitioasa, Veturia s-a repliat repede si s-a adaptat la vremuri. Astfel ca a devenit curand o prezenta frecventa in anturajul si casa lui… Ion Antonescu, a carui sotie, doamna maresal Maria Antonescu – cum ii placea sa se autointituleze –, i-a devenit prietena intima, ceea ce i-a determinat pe bucuresteni sa sopteasca barfind despre sinistrul triunghi. Autorul afima chiar ca in toate deplasarile dictatorului in Germania la cartierul lui Hitler Veturia insotea delegatia ca una dintre translatorii oficiali.
El sustine ca Hitler care i-a ascultat vocea inca de pe vremea concertelor Wagner de la Bayreuth o aprecia considerabil, dar o aprecia si pentru cunoasterea la perfectie a limbii germane. De altfel Mircea Goga isi socheaza cititorii atunci cand o considera pe Veturia o Mata Hari a Romaniei, care a lucrat pentru serviciile occidentale, apoi pentru K.G.B. Poate asa se si explica faptul ca dupa pierderea razboiului de catre Germania Veturia Goga ajunge pe lista criminalilor de razboi si, deci este arestata si implicata in procesul lui Ion Antonescu. Numai ca cineva, din culisele puterii noi instalate la Bucuresti, dupa 23 august 1944, care poate fi dr. Petru Groza sau chiar K.G.B-ul (presupunem si noi, V.L.) o scoate de pe aceste liste si din proces, asa incat se reintoarce la Ciucea unde va dezvolta proiectul unui centru memorial al literaturii romane.
Este vorba despre Mausoleul in care astazi isi dorm somnul de veci, Octavian Goga si Veturia Goga, totul fiind realizat de mana ei cu ajutorul unor mesteri maramureseni, despre bisericuta din lemn adusa aici cu scopul de a fi o manastire pentru femei, despre Casa Alba, mostenita de la poetul maghiar Ady Endre, fostul proprietar al domeniului si despre casa noua, construita de ea, decorata de ea, amenajata de ea, casa in care azi gasesti opere de arta (mai ales grafica) europene, inestimabile ca valoare, o biblioteca unica in felul ei, – se spune ca, initial aici erau 100.000 volume –, obiecte decorative ale timpului aduse din periplul poetului prin Europa, fotografii si inscrisuri de mare valoare, etc. Veturia era de o harnicie proverbiala si chiar in etate nu sta locului o clipa.
Semnatarul acestei sinteze a vizitat-o in doua randuri, in anii 60, si a gasit-o plantand cartofi in gradina ei sau alta data la mausoleu urmarind severa cum bate mesterul maramuresan placutele de faianta care imbracau constructia. Iar in convorbirile avute cu dansa am aflat si de batalia pe care a dus-o cu autoritatile horthiste pentru a nu-i lua proprietatea cumparata de la poetul Ady Endre, care a lasat cu limba de moarte sotiei sale, daca se hotaraste sa vanda vreodata acest domeniu, prima oferta sa o faca prietenului sau, Octavian Goga.
Acesta, de cate ori venea la Ciucea, avand relatii de prietenie si colaborare in materie de traduceri reciproce de poezie in limba celor doua tarii se minuna pana la extaz de frumusetea acestor meleaguri si de Castelul din deal. Asa incat sotia marelui poet maghiar i-a facut oferta Veturiei si acesta i-a facut o surpriza lui Goga, cumparand-o. Dar legat de moartea lui Ady Endre, autorul precizeaza ca pictorul Nicolae Tonitza declara: ,,vestea mortii lui Ady Endre l-a doborat pur si simplu pe Octavian Goga".
Autorul monografiei explica si alt fapt care ar atesta supravietuirea, ca persoana publica a Veturiei Goga si dupa instalarea comunismului in Romania. Cica, in anii 40, Veturia a facut o vizita la Tg.-Jiu, ducand cu ea un cos de alimente pentru Gheorghe Gheorghiu Dej, pentru ca, motiva ea gestul, sa vad si eu cum arata fiara comunista. Gest discutabil avand in vedere ca la ora aceea Gh. Dej nu era inca considerat lider al comunistilor romani.
Revenind la Ciucea si la ceea ce azi putem numi un simbol al literaturii romane, autorul reda o mare parte dintre personalitatile literare, artistice si politice in pelerinaj la acest castel: Ion Gheorghe Maurer, dr. Petru Groza, Ion Jalea, Vida Geza, Corneliu Baba, Cornelia si Dorli Blaga, Onisifor Ghibu, Mihnea Gheorghiu etc. etc.
Ceea ce atesta ca intentia Veturiei de a lasa posteritatii un Panteon nemuritor care peste ani si veacuri sa le conserve numele si opera pare a fi validata. Veturia Goga a murit la varsta de 96 de ani si doua saptamani. A avut o inmormantare (1979) sobra si austera, fara lumanari, fara pomeni, fara multimi, doar in armonia muzicii in care a fost condusa pe ultimul drum, si asezata pe soclul din Mausoleu, alaturi de Octavian Goga. Asa a disparut fizic femeia denumita in ultimii ani si Castelana sau Vestala de la Ciucea.
P.S. Monografia este mult mai vasta, ocupandu-se si de viata fiicei de suflet a lui Octavian Goga, ramasa orfana de mama si ajunsa, gratie tatalui, ingrijitor la casa de la Bucuresti a poetului, in casa acestuia, devenita apoi cu sprijinul Veturiei profesoara de muzica, casatorita cu medicul Mircea Luca din Cluj-Napoca. Autorul se mai refera la propria familie persecutata si urmarita in toata perioada comunista, cand numele de Goga era tabu peste tot.
