Se implinesc acum optzeci de ani de cand a avut loc marele crah de pe Wall Street. Asa am intrat intr-o criza financiara, economica si sociala care a impartit parca in doua perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Cu zece inainte, imediat dupa Marele Razboi, te duceai cu o roaba de bancnote ca sa cumperi o paine. In 1929 hartiile din roaba nu mai erau bani, ci actiuni, obligatiuni, cine stie cum se numeau ele pe atunci? Acum s-or numi produse financiare din ce in ce mai sofisticate si mai derivate. Pe vremea aceea terminologia era probabil ceva mai inapoiata. Nu am insa cum sa nu-mi amintesc de felul cum cu ani si ani in urma invatam la scoala despre marea criza interbelica a sistemului capitalist. Formula care nu-mi iese nici acum din minte este aceea a "curbelor de sacrificiu". Altfel spus, masele muncitoare erau exploatate la sange de capitalistii verosi. Acele curbe le asociam in imaginatia mea de copil cu un fel de burti supte ale celor nevoiasi si prea truditori.
Acestia slabeau in timp ce exploatatorii se imbuibau. Criza economica era un mijloc prin care avea loc dezechilbrul ponderal al societatii. Aveam tot mai multi grasi, dar si tot mai multi slabi. Nedreptate strigatoare la cer! De unde sa stie insa blegul de mine ca dupa ce voi trece de jumatatea vietii voi trai intr-o criza la urma urmei cu nimic deosebita de ceea ce invatam in manualele comuniste. Nu aveam cum sa-mi inchipui fata Romaniei din anul 2009. Dar si intrarea in anii 2000 era ceva care tinea parca de cucerirea spatiului cosmic. Uite ca realitatea a fost mai iute de picior decat mintea mea. Sunt in criza. si nu inteleg nimic din ce se intampla in jur. Tot ce stiu e ca am ajuns aici deoarece anumite institutii care manevreaza banii asa cum altii invart cuvintele, in loc sa dovedeasca prudenta, si-au facut de cap. Altfel spus, si-au batut joc de ce inseamna ban si au facut o mizerabila propaganda de stanga, finantandu-i pe aceia care nu aveau cum sa-si returneze datoriile.
Asta inseamna sa-i iubesti pe saraci sau sa-ti bati joc de averea unei tari intregi? Asa ma dumiresc ca la originea colapsului nu se afla piata cu fluctuatiile ei, ci tot iresponsabilitatea unor semeni de-ai nostri. La urma urmei inflatia monetara si spectralizarea ontologica sunt complementare. Banii sau actiunile sau orice reprezinta o conventie tiparita nu mai au valoare, asa cum nici gesturile si cuvintele noastre nu mai au greutatea de odinioara. Se devalorizeaza finantele, dar odata cu acestea nici onoarea sau mandria sau demnitatea nu mai inseamna nimic. Criza economica are ca fundament o criza morala si implicit spirituala. Cam asa inteleg lucrurile. Ceea ce se intampla in jurul nostru are un plan de adancime, imposibil de ignorat. Exista pe piata produse financiare false fiindca inaintea acestora a fost minciuna corupatoare. Insanatosirea lumii trebuie sa plece tot de la un plan launtric si nevazut. Bancile vor continua sa dea faliment atata vreme cat angajatii lor vor trai in iluzia "celei mai bune dintre lumi".
