Am argumentat in mai multe randuri in ultimele 11 luni atat impotriva formarii, cat si pentru necesitatea desfiintarii coalitiei PDL-PSD. L-am criticat pe presedintele Basescu, in primul rand, pe temeiuri morale, pentru ca a patronat formarea ei: PDL se prezentase in alegeri ca reprezentant al electoratului urban, educat, dispus sa isi asume riscuri intr-o economie capitalista eliberata de coruptie, adica exact opusul a ceea ce reprezenta PSD – un partid nereformat, care nu s-a rupt niciodata de trecutul comunist, macinat de lupte interne si ros pe dinauntru de coruptie. Prin girarea acestui Guvern, presedintele a sacrificat importantul ascendent moral pe care il capatase in timpul episodului "Monica Macovei" si al suspendarii.
Temeiul acestui sacrificiu a fost asa-numitul "compromis rational" care presupunea "transcenderea" clivajelor morale si ideologice in numele stabilitatii politice, al nevoii de a adopta masuri pentru combaterea crizei economice, al garantarii pacii sociale si al reformarii justitiei. Or, guvernul PDL-PSD a pornit, inca de la nastere, de la premisa ca in Romania nu exista criza economica. Este suficient sa amintim numai ca Legea bugetului prevede o crestere economica pentru acest an de 2,5% si devine limpede. Pe parcursul anului, cand a devenit clar ca economia se prabuseste, PSD a ramas fidel premisei initiale si s-a opus reducerii masive a aparatului bugetar, inghetarii salariilor si Legii salarizarii unice (pe care in cele din urma a fost fortat sau, poate, santajat sa o accepte), iar PDL a preferat sa mentina ambiguitatea in loc sa isi asume o pozitie ferma. In toata aceasta perioada, cele doua partide s-au luptat pentru masurile anticriza si ceea ce a iesit a fost blocaj si incoerenta guvernamentala la scara epica. Imprumutul de la FMI a fost initial respins de PSD pentru ca venea insotit de constrangeri bugetare draconice. Cand cureaua a inceput sa se stranga si sindicatele au iesit in strada, s-a dus si pacea sociala (va trebui sa ne asteptam in urmatoarele luni la o adevarata orgie de greve si proteste). Ultima ratiune de a exista a actualului Guvern – reforma justitiei si combaterea coruptiei – a esuat dramatic o data cu refuzul Parlamentului de a-l trimite pe Adrian Nastase in instanta, cu raportul Comisiei Europene care nu constata decat "elan reformist" si cu sordida greva a magistratilor. Prin urmare, fiecare din ratiunile invocate de "compromisul rational" au fost infirmate in acest an, astfel incat singura solutie "rationala" ar fi fost ca Guvernul PDL-PSD sa isi incheie mandatul. Din acest punct de vedere, ruperea coalitiei trebuie salutata. In sfarsit, anomalia poate fi corectata.
Problema e ca dizolvarea coalitiei nu s-a facut din nici unul din motivele enumerate mai sus, ci din altele, neasumate. Daca Guvernul a supravietuit dincolo de esecurile repetate privind atingerea obiectivelor asumate public de coalitie, inseamna ca au existat ratiuni nemarturisite care au mentinut-o in viata. Este vorba de "prada" reprezentata de sursele de venituri din bugetele locale si deconcentrate, de controlul asupra structurilor cu acces la informatii compromitatoare, precum si de controlul reciproc exercitat in vederea alegerilor prezidentiale. Coalitia s-a rupt nu din ratiuni de eficienta sau coerenta ale actului guvernamental, ci pentru ca cineva a incalcat aceasta intelegere oculta. Orice discurs al vreunuia dintre fostii aliati despre iresponsabilitatea celuilalt, orice referinta la criza economica, situatia sociala grea, salarii, pensii etc. nu sunt altceva decat pura demagogie. Nu a fost vorba in nici un moment al acestei melodrame despre Tara si nevoile si interesele ei, ci numai despre Putere si beneficiile ei.
Cine este vinovatul? Daca este sa ne luam dupa discursurile cvasiidentice ale liderilor PSD si PNL – care, in mod remarcabil, si-au regasit unitatea de vederi –, nu exista nici o indoiala ca vinovatul suprem este Traian Basescu, care nu s-ar da inapoi de la nimic ca sa isi asigure realegerea (apropos, declaratia de ieri a lui Crin Antonescu, cum ca in acest moment Guvernul este nereprezentativ, trebuie sa intre intr-o antologie a ipocriziei. Da, Guvernul este nelegitim in acest moment, dar cand stii ca ai guvernat un an si jumatate cu 22% in Parlament, ai face mai bine sa taci!). Este foarte posibil. Dar este la fel de posibil ca PSD sa fi incercat sa prezinte ruperea coalitiei drept un gest de demnitate politica, desi cele doua notiuni – "PSD" si "demnitate" – sunt contradictorii. La urma urmei, au avut optiunea – cat se poate de reala – sa aleaga pe altcineva in locul lui Dan Nica.
Oricum ar fi, toate calculele si manevrele par sa se invarta exclusiv in jurul alegerilor prezidentiale. PSD si PNL vor incerca sa faca din aceste alegeri un plebiscit asupra lui Traian Basescu, in speranta ca acesta va pierde si vor putea reface alianta din timpul Guvernului Tariceanu 2. PDL spera sa supravietuiasca cu un guvern schilod pana la alegeri, iar dupa eventuala realegere a lui Basescu sa ii aduca pe altii la sentimente mai bune. Dar daca nu este vorba despre Traian Basescu? Nici unul dintre actorii majori nu pare sa se fi gandit la ceea ce se va intampla DUPa alegeri: la negocierea unor coalitii in raport cu optiunile asumate in privinta strategiilor de dezvoltare, a "filozofiei" fiscale, a descentralizarii, a dimensiunilor statului social si a limitelor puterii de stat, a administratiei etc.
Intre timp, trebuie sa ne asteptam in aceste doua luni la un razboi politic total, in care PSD (eventual, cu sprijinul PNL si al sindicatelor) va parjoli ogoarele si va otravi fantanile economiei nationale in fata asaltului hoardelor "tatarului" Basescu.
