Nu au fost încă organizate instruiri ale președinților centrelor de examinare sau evaluare, în mare parte, probabil și pentru că nu se știe exact câți membri vor fi.
Din recentul ordin al ministrului am înțeles că am putea avea “minim un asistent în sala de examen”, până acum fiind doi.
Și aici pot interveni probleme, deoarece s-ar putea ivi situații în care unul dintre asistenți să fie nevit să părăsească sala de examen.
Candidații vor fi supravegheați doar de camerele video, care nu de puține ori au dat erori sau au livrat cadre din care nu se putea constata mare lucru?
Nu avem nici ordinul care specifică sumele de bani ce le revin cadrelor didactice care participă la examenele naționale.
Nu este totuși primul an când acest ordin apare cu întârziere, uneori și după prima sesiune.
Avem însă un an special, marcat de pandemie, și ar trebui să încurajezi profesorii să participe la aceste examene.
În schimb, aceștia nici nu știu dacă sau cu ce sume vor fi retribuiți pentru munca depusă.
Nu vom mai avea probele orale, dar vom avea sesiunispeciale, suplimentare, iar profesorii ar trebui să știe cât vor primi pentru acest efort.
Legislația lasă loc de interpretări.
În Legea Educației Naționale 1/2011 nu se menționează necesitatea de a-i plăti pe profesori să participe la examenele naționale, dar nici obligativitatea acestora.
Toate aceste ncertitudini se adună și planează asupra unui Bacalaureat care este mai important ca oricând, având în vedere că, din cauza pandemiei, cele mai multe facultăți au renunțat la examenele de admitere.
Examenul de maturitate este tratat cu imaturitate de șefii Învățământului.
Singura certitudine pare să rămână incertitudinea continuă.
