Asadar, candidatura la presedintie a doctorului Oprescu este aproape certa – cel putin in aceeasi masura cu cea a lui Traian Basescu. O necunoscuta suplimentara in ecuatia apropiatului scrutin. Prima intrebare pe care trebuie sa ne-o punem este daca noul candidat are sanse reale sa ajunga in turul al doilea; daca nu, inseamna ca rolul candidaturii sale este de a reaseza sansele celorlalti candidati – si atunci a doua intrebare va fi cine este favorizat si cine defavorizat.
Sondajele publicate pana acum (cele in care a figurat pe lista de optiuni) il situeaza la maximum 11% – un sondaj CSOP de la inceputul lunii august, dar centrat asupra candidatului Oprescu (se prezentau doua variante, dintre care una il prezenta drept reprezentant al PSD), deci aceasta cifra ar putea fi exagerata. Pe de alta parte, din punctul de vedere al posibilului alegator care raspunde unui sondaj de opinie, una este sa i se prezinte optiunea unui personaj care la vremea respectiva nu manifesta intentia de a candida si alta este situatia in care acesta se prezinta ca un candidat la fel de cert ca si ceilalti.
Cu alte cuvinte, ma astept ca primele sondaje facute dupa exprimarea intentiei de a candida sa il crediteze pe Sorin Oprescu cu un scor substantial imbunatatit fata de cele precedente. Diferenta ar putea sa reprezinte in primul rand procente smulse din electoratul pesedist, cu atat mai mult cu cat datele ne arata ca Mircea Geoana are serioase dificultati in a recolta toate voturile partidului sau. Vestile sosite zilele acestea, dupa care Oprescu se bucura de sustinerea unor pesedei trecuti pe linie moarta, dar cu nume de rezonanta in partid – in frunte cu Octav Cosmanca –, confirma ideea ca strategia sa se bazeaza in primul rand pe alegatorii cu sensibilitati pesediste, dar care nu-l simpatizeaza pe Geoana. Repetarea prestatiei de la localele din 2008 nu va avea insa aceeasi eficienta, in primul rand pentru ca va fi o repetare si, in al doilea rand, pentru ca prestatia de un an si jumatate de la primarie va fi greu de prezentat ca un succes.
Problema e ca, cu mai putin de jumatate din cei 32% de votanti pesedisti, e greu de ajuns in turul al doilea. Pentru asta, actualul primar ar trebui sa-si adjudece, in plus, cateva procente din potentialii votanti care nu au aflat de la nici unul dintre candidatii inscrisi pana acum argumente care sa-i convinga ca merita sa se osteneasca pana la sectia de vot. Aici insa se afla si speranta lui Crin Antonescu, care stie ca nu are sanse daca mizeaza exclusiv pe electoratul liberal. Pe acest front, Oprescu are avantajul ca, in timp ce liderul liberal si-a consumat deja o buna parte din mijloacele de seductie, el si le-a pastrat intacte; in plus, conteaza statutul de independent.
Rezulta de aici ca intrarea in cursa a primarului de Bucuresti (la aceeasi distanta de finis ca si celalalt primar, acum cinci ani) nu trebuie sa-l ingrijoreze doar pe fostul sau sef de la partid. Ba, daca ne uitam la putinele date de cercetare pe care le avem la dispozitie, putem spune ca liberalul are mai multe motive de ingrijorare: intr-un sondaj realizat de CURS la sfarsitul lunii iulie, in care existau doua intrebari privind intentia de vot (una fara Oprescu, alta cu el), cel care in a doua ipoteza pierdea cele mai multe procente era Crin Antonescu.
Rog cititorii sa nu ia prea in serios aceste speculatii. In campania reala exista inca multe imponderabile. Cea mai importanta tine de faptul ca scenariile analizate au luat in considerare exclusiv partiturile pe care le-ar putea interpreta candidatii. Or, nu oricine poate interpreta cu acelasi succes orice partitura. Oprescu este structural mai apropiat de actualul presedinte (autoritar, spontan, mistocar, imprevizibil si tot mai independent). Din aceasta perspectiva, handicapul principal al lui Oprescu il constituie tocmai prezenta in cursa a lui Traian Basescu.
