George Ivascu: „Sunt un actor care are grija de un teatru”

Continuand "sa viseze in realitate", cum ii place sa spuna, George Ivascu ne invita la Teatrul Metropolis, la o stagiune cu multe si interesante premiere. In una dintre ele, "Moartea lui Tarelkin" il vom vedea jucand si pe George Ivascu, pentru prima data intr-o piesa montata la teatrul al carui director este.

Carte de vizita

Nume: George Ivascu
Studii: Academia de Teatru si Film in 1993, clasa profesor Gelu Colceag
Activitate: joaca in "Podu’‘, la Teatrul de Comedie, "Moartea lui Tarelkin", la Teatrul Metropolis, conferentiar doctor universitar la U.N.A.T.C. din Bucuresti si Sibiu, director Teatrul Metropolis
Profesie: actor

George Ivas­cu considera acum, la trei ani de la infiin­tarea Tea­trului Metropolis, ca visul inceput in urma cu 3 ani s-a im­plinit. Ceea ce era atunci o cladire la­sata in para­gina a ajuns acum un teatru mo­dern, ce-si pro­pune sa gazduiasca si o diversitate de manifestari culturale.

Cand ti-ai asumat rolul de director, ai stiut la ce te inhami, ai prevazut toate greutatile?

George Ivascu: Nu. Singura chestie care m-a manat in lup­ta, ca sa spun asa, a fost dori­n­ta reala de a construi un tea­tru si, intr-un fel, de a salva un teatru care statea sa cada si la propriu si la figurat. N-am stiut cat este de greu dar, pana la urma, cred ca in viata conteaza lucrurile frumoase, ca si in iubire. Important este sa depui pasiune si sa crezi pana la capat.

Dincolo de managementul strict a ceea ce inseamna un teatru, trebuie sa lucrezi cu oamenii, sa le rezolvi nemultumirile, vanitatile. Cum ti se pare acest aspect al muncii de director?

GI: Nu spun ca este simplu. Dar, pana la urma, daca visezi in realitate, daca oamenii des­copera in ei nevoia de a construi, de a fi contemporani cu nasterea unui teatru – nu-i putin lucru ca intr-o viata sa spui: "Domnule, uite eu am vazut cum s-a ridicat acest teatru inca de la montarea schelelor!" – este extraordinar! Nu este putin lucru sa treci la batranete pe aici si sa le spui nepotilor: "Uite, eu am fost aici de la inceput!".

Ce calitati crezi ca trebuie sa aiba un manager de teatru pentru a reusi?

GI: Trebuie sa fie cinstit, one­st, hotarat. Aceste lucruri nu presupun in nici un caz sa actioneze in forta. Putere in­seamna de fapt puterea de a convinge, in nici un caz forta de a convinge! Puterea in­sea­m­­na generozitatea nu nea­parat de a iubi omul, dar ma­car de a-l intelege. Iar fer­mi­tatea actiunilor tale trebuie intotdeauna indulcita cu aceas­ta capacitate umana: in­tele­gerea. Scaunul nu te poate face si pe tine obiect.

Simti ca te-a schimbat cumva aceasta postura?

GI: Nu cred. De ce spun acest lucru? Pentru ca toti ceilalti se comporta la fel de firesc cu mine cum ma comport si eu cu ei. Chiar sunt un actor care are grija de un teatru. Teatrul Metropolis este a doua mea casa. Cu totii venim si stam aici la fel. Chiar si ma­sinistii. Spun tuturor ca exista o diferenta intre a fi salariat si a fi angajat. Salariatul nu "inves­teste" nimic. Vine, isi face treaba si spune: pe 12 imi iau sa­lariul. Cel care este angajat "se angajeaza" sa rezolve, fie­care pe bucatica lui, ceea ce are de facut, indiferent cat trebuie sa stea pentru acest lucru. Pot spune, din fericire, ca aici la Metropolis, exista angajati.

Cum au fost primele stagi­uni ale Teatrului Metropolis? In ce masura Metro­­po­lis, un teatru nou infiintat, a reusit sa atraga publicul spectator?

GI: Bucuria mea cea mai mare este ca, desi Teatrul Metropolis a luat fiinta in 2006, are deja spectatori fideli. Este extrem de important ca la Metropolis sala este mereu plina, ca este un teatru la care nu se mai gasesc bilete la spectacole. Din prima stagiune a teatrului au ramas spectacole de succes, care se joaca continuu. Am incercat, din a doua stagiune, sa aplic strategia montarii unor texte importante, clasice, in viziune contemporana. In pri­ma stagiune am avut texte con­temporane foarte bune, premiate. Am continuat apoi cu comedii, unele dintre ele avand avanpremiera la sfarsitul stagiunii 2008-2009. De fapt, este incorect spus sfarsitul stagiunii, deoarece Teatrul Metropolis a avut o stagiune de vara, in diverse parcuri din Bucuresti.

Ce vor vedea spectatorii fideli, despre care vorbeai, in aceasta stagiune?

GI: Vom avea o stagiune cu multe noutati. Avem come­diile care au avut avanpremiera la finalul stagiunii trecute, "Fantoma, dragostea mea", o comedie de cinci stele de pe Broadway pentru care avem drepturile exclusive, "Doctori, femei si alte intamplari" si "Mincinoasa". In paralel, vom mai avea "Sfarsitul partidei", o piesa a lui Samuel Becket, in regia lui Alexandru Tocilescu, si avandu-i in distributie pe Ion Besoiu, Razvan Vasilescu, Irina Petrescu si Mihai Constantin. Va urma un "one wo­men show" cu Oana Pellea, in regia Sandei Manu, "Madame Marguerite", un text de mare amploare care se joaca acum la Paris si, spre sfarsitul anului, "Floare de cactus".

Ce gen de spectacole crezi ca sunt preferate de catre spectatori?

GI: Cel mai mare impact la public il au piesele clasice, cele care spun o poveste. Publicul doreste povesti cu oameni, despre oameni. Suntem inconjurati zi de zi de tot felul de agresivitati, de violen­te, de lucruri stresante. Publicul cauta povestea umana din teatru. Oamenii cauta poves­tea si cred ca nu ai voie pe banii publicului sa faci experimente. Cred ca experimentul este  dedicat teatrului laborator, independent, privat. Intr-un fel, contribuabilul trebuie sa bene­ficieze de emotie si de sansa de a visa. Trebuie sa-i redai omului speranta, sa-i dai senzatia ca traieste in comuniune cu semenii sai. Pentru ce este pana la urma teatrul? Teatrul este un pod intre om si om intr-un ocean de singuratate, spunea Heinrich Muller. Pana la urma, optiunea mea manageriala s-a dovedit una cautata, viabila, pentru ca nu mi-am dorit decat sa vina omul la teatru sa vada povesti cu oameni, despre oameni.

Cum recepteaza tinerii piese ultraclasice, care au avut montari memorabile? Se joaca "Hamlet" la Metropolis. Cum este el receptat de tineri?

GI: Exact asa cum si-a dorit regizorul, Laszlo Bocsardi. Este o transpunere in contemporan fara a moderniza. Este o dife­renta intre acesti doi termeni. In cazul unor povesti foarte cunoscute, sansa de a vedea o versiune, o optiune, o parere despre, naste controverse. Ceea ce este insa absolut mi­nunat este ca pu­blicul tanar, neavand termeni de comparatie, este foarte cinstit: priveste povestea, se emotioneaza si duce mai departe, vorba lui Hamlet. Tinerii vin sa vada un spectacol si sa simta emotia, nu sa compare cu montari anterioa­re. Si, pana la urma, acesta este scopul teatrului: sa emotioneze. Publicul iubitor de teatru analizeaza astfel: am ras, am plans, am trait ceva. Nu vine sa judece prin comparatie. Si iarasi il citez pe Ca­ragiale: daca nu iesi de la tea­tru cu o lacrima de ras sau de plans, atunci spectacolul nu are valoare.

Ce face in acest moment actorul George Ivascu?

GI: Nu prea are timp pentru el. N-as putea spune ca-mi pare deosebit de rau pentru ca stiu ca menirea mea, rolul meu in acest moment este de a-mi ajuta colegii in sensul de a munci si de a scoate cat mai multe premiere la acest teatru. Mai ales de a aduce publicul la teatru. Afirm adesea ca eu nu sunt director, sunt un actor care are grija de un tea­tru si atunci gandesc cu sufletul tot ceea ce fac. Actorul George Ivas­cu joaca la Teatrul de Co­medie, iar din aceasta stagiune joc in "Moartea lui Tarelkin", in regia lui Gelu Colceag.  Este ca o recunoas­tere venita din partea profesorului meu Gelu Colceag si, desi am refuzat timp de trei ani sa joc la Metropolis, acum relatia profesor-student s-a reintamplat, si am acceptat.

Cand nu esti actor, profesor, director, ce faci?

GI: Din putinul timp care-mi  ramane am reinvatat, si asta datorita lui Alice, cat de importanta este familia, cat de important este sa-ti petreci mai mult timp cu oamenii dragi. Decat sa regreti mai tarziu, mai bine esti acolo in timpul care trebuie. Este un paradox. Am ales aceasta profesie si din considerentul ca nu trebuia sa ma scol de dimi­neata! Dar nu este asa. In aceasta profesie nu mai ai nopti, nu mai ai zile, daca vrei cu adevarat sa faci treaba. Cand faci aceasta profesie nu-ti doresti sa fii pe tusa, sa fii rezerva. Iti doresti sa fii pe teren.