Tocmai cand risca Traian Basescu sa se discute serios despre afacerile chestionabile ale fratelui si despre incercarea de a deschide usi pentru contracte comerciale prin relatii de rudenie, Sorin Rosca Stanescu i-a sarit in ajutor lansand o gogoasa cu servicii secrete, terorism, trafic de arme. Nimic probat, doar suspiciuni, asa crede S.R. Stanescu ca se face presa: arunci baliverne, spui ca astepti probe si intre timp discutam despre ce crede Stanescu ca ar putea fi acolo. Nu e de mirare ca inca mai asteptam probele ca Ion Iliescu a fost agent KGB, singura mirare reala e ca Rosca Stanescu mai este inca luat in serios.
Cata vreme discutia era despre o afacere clara, cu documente, cu rubedenii suspecte la Ministerul Economiei si la Presedintie, imaginea lui Basescu ar fi putut fi afectata pe buna dreptate. A si simtit asta si a iesit imediat aratandu-si dezamagirea fata de fratele sau. De altfel, articolul din Bursa, scris de directorul ziarului, in care se expuneau motivele publicarii dezvaluirii si se aratau doar faptele, ar merita republicat si de alte ziare. E un exemplu de jurnalism onest intr-o presa desfigurata de partizanat. Apoi a venit gogorita lui Rosca Stanescu si de atunci discutam impresii. S.R. Stanescu sau oamenii care se isterizeaza seara de seara impotriva lui Basescu la Antena 3 au reusit sa marginalizeze critica onesta la adresa presedintelui. Cautandu-i nod in papura din orice, pe logica de fantezist frustrat ca Valentin Stan sau de mercenar cinic ca Bogdan Teodorescu, cu argumente de pe pereti, au patit ca in povestea cu Petrica si lupul: au strigat de atatea ori ca vine lupul, incat, atunci cand a aparut ceva serios impotriva lui Basescu, se pierde in valul de laturi aruncat in capul unui public deja plictisit.
Efectul pervers a fost o totala imunizare a anturajului lui Basescu fata de critica. Au intrat intr-o logica de cetate asediata si considera ca orice ridicare din spranceana la adresa lor este o conspiratie a mogulilor. Presedintele pare a nu pricepe cat il costa politic greselile reale pe care le face. La Bruxelles fiind saptamana trecuta, ma intreaba un expert de la un think-tank european cine cred ca va fi comisarul roman. Ii spun cateva nume si precizez ca decizia finala va fi probabil luata de presedinte. Rade si ma intreaba daca mai are vreo alta fata sa o faca comisar. Am ras si eu, dar nu era rasul meu. Din pacate, in cetatea asediata care a devenit Presedintia, nimeni nu a putut sa-l convinga pe Basescu de faptul ca la Bruxelles aparentele conteaza si ca trimiterea odraslei acolo arata ca dracu’, vorba lui Petre Roman. Chiar si pentru Elena Basescu miscarea este catastrofala. Va pati acolo precum cainele vorbitor care voia sa devina matematician: cand vorbea despre ecuatii lumea il asculta doar pentru ca era un caine care vorbea, indiferent ce ar fi spus. Asa si Elena Basescu, va ramane fata presedintelui din tara aceea bizara din Est, indiferent ce va face in Parlamentul European. Defilarea cu Elena Udrea zi de zi la televizor da PDL o imagine de vulgaritate glamour ciudata pentru un partid mare de guvernamant. Atat de mult discutam despre Udrea, incat s-ar zice ca Romania e un fel de Hawaii care traieste din turism, deci doamna de la ministerul de resort ocupa cea mai serioasa functie in stat. si, indiferent daca Ludovic Orban si Adriana Saftoiu au facut scheme cinice de compromitere si s-au mai lasat si inregistrati, problema Udrea ramane.
Genul acesta de personaje, ca si asocierea fratelui sau cu afaceristi care doreau sa ajunga la presedinte il costa pe Basescu incomparabil mai mult decat balivernele obositoare turnate seara de seara la Antena 3. Pentru ca sunt chestiuni omenesti, usor de priceput: fata bagata in fata, Duduia tupeista, fratele descurcaret. Acestea prind la public. In guvernarea reala, Emil Boc nu reuseste sa scoata din vesnicele negocieri legile vitale pe care le-a promis, cum ar fi cea a salarizarii unice in sectorul bugetar. Traieste cu impresia gresita ca, daca va discuta la nesfarsit cu sindicatele, va gasi o forma sa-i multumeasca pe toti. Nu are cum. Inevitabil, o regula comuna aplicata unitar inseamna ca unii pierd privilegii legale pe care le-au acumulat de-a lungul anilor. PDL si PSD se bat in documente secrete, iar Mircea Geoana a ajuns si el sa asculte de Cosmin Gusa.
Fascinatia pe care acest personaj o exercita asupra liderilor romani, de la Adrian Nastase la Traian Basescu si acum Geoana, este ea insasi fascinanta. Omul da impresia ca e la curent cu toate conspiratiile zilei, mai ales cu cele inventate de el insusi, si e atat de convingator, incat politicienii vor sa fie siguri ca aceste conspiratii nu se fac impotriva lor. Altfel, pierdere de vreme totala, si Gusa, si conspiratiile sale.
Obsedati de conspiratiile celorlalti, politicienii se inchid in cetati imaginare asediate, iar spatiul public le hraneste fobiile. Cei care fac politici publice reale sunt anonimi la televizor si se vad cu reprezentantii FMI prin birourile de la Guvern, in timp ce televiziunile de stiri macina la infinit ultimul document scapat de Gusa la presa sau ultima dovada de jurnalism juvenil a lui Rosca Stanescu. Peste cateva zile vom uita de asta, pentru ca Gusa si Stanescu vor veni cu altele, dar intre timp reforma administratiei si cea a educatiei au disparut de pe agenda.
Cristian Ghinea este director al Centrului Roman de Politici Europene
