Un umil vierme, pe numele lui stiintific Phragmatopoma californica (alte nume: viermele de castel de nisip sau viermele de fagure de miere), este pe cale sa faca un mare serviciu medicinii.
Aceasta vietate secreta, in anumite situatii, un adeziv natural extrem de puternic, care i-a inspirat pe oamenii de stiinta sa sintetizeze un superadeziv de doua ori mai puternic. Un lipici biodegradabil care sa poata fi injectat, pentru a fixa oasele rupte, sau chiar pe cele sfaramate in mai multe fragmente greu de fixat corect cu mijloacele mecanice utilizate de medici in prezent (cuie, suruburi, fire metalice).
Noul adeziv sintetic inspirat de viermele mentionat este bazat pe coacervate (molecule organice) complexe. Potrivit coordonatorului acestei cercetari, Dr. Russell Stewart, specialist in bioinginerie la University of Utah din Salt Lake City, Statele Unite, coacervatele complexe sunt platforma ideala, dar neexploatata, pentru crearea unor adezivi injectabili.
Ideea utilizarii unor adezivi naturali in medicina le-a venit specialistilor in anii ’80. S-a explorat atunci posibilitatea folosirii unui adeziv secretat de o midie, dar, dupa aproape 30 de ani, medicina nu recurge la adezivi naturali.
Viermele marin Phragmatopoma californica isi construieste casa intr-un mediu – cel acvatic – care ingreuneaza mult lipirea. Vietatea lipeste laolalta fire de nisip si mici fragmente de cochilie. Ea reuseste acest tur de forta in ciuda obstacolelor ridicate de mediu. Ingenuitatea acestui vierme a slujit drept exemplu colectivului condus de Dr. Stewart.
Expertii din Utah au reusit sa sintetizeze un adeziv pe baza de apa, dar care ramane insolubil in mediile umede si poate lipi unul de altul obiecte cu suprafata umeda. Cum variatii prea mari in timpul de care e nevoie pentru intarirea adezivului l-ar face pe acesta de nefolosit, cercetatorii si-au indeptat atentia si asupra detaliilor procesului de solidificare a adezivului natural. Constatand ca intarirea adezivului secretat de organismul viermelui depinde de modificari ale pH-ului, cercetatorii au copiat acest “mecanism de control”.
Noul adeziv sintetic este de doua ori mai puternic decat adezivul natural pe care il imita, este biocompatibil si bidegradabil. Pana acum, cercetatorii nu au observat niciun fenomen de respingere a adezivului de catre organism.
In cadrul studiilor-pilot, au fost testate modalitatile de a trimite in locul dorit din corp moleculele bio-active din care este facut adezivul, atat pentru a se lipi bucatile de os, cat si pentru la locul fracturii medicamente care sa grabeasca vindecarea, antibiotice care sa previna o infectie, sau antialgice.
Adezivul sintetic inspirat de un umil vierme marin nu se gaseste inca in salile de operatii ale spitalelor, pentru ca mai trebuie parcurse cateva etape. Peste un an sau doi, s-ar putea trece la experiente pe animale, si daca totul merge bine, peste minimum 5 ani, acest adeziv ar putea fi pus la dispozitia medicilor.
