Stau si ma-ntreb uneori in ce masura animozitatile personale, si nu considerentele doctrinare sau materiale, au fost, de fapt, cele care au impins Romania pe calea ei stramba?! Sa luam, de exemplu, cazul lui Cornel Nistorescu. Noul director editorial al "Cotidianului" a fost hulit zile intregi pentru maniera in care a reusit sa grabeasca declinul unui ziar odinioara serios. Actualmente, Nistorescu a ajuns perceput drept iuda a breslei sale – un om care a pus mai intai umarul la crearea unei prese pluraliste si de calitate, pentru a ceda apoi in fata celor ce considera mass-media o amenintare la adresa perspectivei de a se bucura in voie de averile si puterile obtinute, in buna parte, pe cai absconse.
Pe vremea cand era director la "Evenimentul Zilei", Cornel Nistorescu nu s-a sfiit sa se razboiasca direct cu autoritaristul Adrian Nastase, evidentiindu-se astfel prin spiritul sau independent. Ramane insa deschisa intrebarea legata de mobilul acelui conflict: sa se fi nascut strict din cauza temerilor privind directia pe care Nastase urma sa o impuna tarii sau sa fi existat si unele considerente mai personale, cum ar fi propria abilitate de a obtine castiguri considerabile atat de pe urma functiei detinute la ziar, cat si a unor interese colaterale? Este limpede ca aspectul pecuniar a constituit un puternic stimulent de-a lungul carierei lui Nistorescu – nicicand mai intens, s-ar zice, ca in anul 2004, cand a agreat sa plece de la carma "EvZ" contra unei sume compensatorii substantiale incasate de la Ringier.
Admiratori si/sau discipoli ai gazetarului obisnuiau sa remarce asupra apetentei sale pentru traiul bun si, in special, pentru proprietati imobiliare – acestea vor fi constituit, poate, o consolare pentru cel care in 2004 intorcea, aparent netraumatizat, spatele gazetariei active. Dupa plecarea de la "EvZ", Nistorescu si-a asumat curand rolul de corifeu al elitei jurnalistice bucurestene, pe atunci aflata in plin proces de regrupare. Cu trecerea timpului, s-a distantat de fosta sa echipa, printre care si jurnalisti redutabili recrutati de la redactia romana a BCC in toiul razboiului cu Nastase. Pe cand o buna parte din echipa ajungea sa traiasca vremuri grele o data cu preluarea progresiva a mass-media de catre mogulii economici, Nistorescu a preferat sa se ralieze, in timp, fortelor ostile presedintelui ca urmare a cerintelor sale privind ingradirea privilegiilor lor – absolut exacerbate din punctul de vedere al standardelor europene.
Poate ca pentru Cornel Nistorescu actualul sef de stat reprezinta, pur si simplu, un alt politician preaputernic, posesor al unor trasaturi prea putin agreabile, drept care merita cu prisosinta orice injurie si/sau provocare. Cine reciteste editorialele mai vechi ale lui Nistorescu publicate in "EvZ" pe tema scandalului FNI va concluziona rapid ca aparitia sa pe statul de plata al lui Sorin Ovidiu Vantu nu este defel epatanta. Pe cand referirile la influenta exercitata de serviciile secrete asupra unor segmente ale vietii publice precum sistemul bancar erau dese si fatise, a ramas mereu prudent in afirmatiile sale despre Vantu.
Nu ar fi, de altfel, singura persoana de notorietate care isi redefineste pozitia si optiunile. Miron Mitrea isi regandeste orientarea politica de ceva vreme – evident (tot) din motive preponderent personale. Perdant clar al ultimei batalii interne din PSD, Mitrea si-a varsat ulterior naduful prin dezvaluiri suculente despre modul neortodox in care rivalii sai cauta sa acapareze varii structuri de stat.
Doar in timp vom sti daca – sau in ce masura – recerinta presedintelui privind primenirea clasei politice a fost determinata de considerente strict personale sau, dimpotriva, de ratiuni eminamente politice; doar in timp vom afla daca actualul razboi profund personalizat purtat pe tema investigarii si judecarii cazurilor de mare coruptie putea sa nu izbucneasca deloc, in conditiile in care acolitii lui Patriciu si ai altor moguli de presa s-ar fi purtat mai bland cu Basescu in 2005.
In anul de gratie 2009, nici Basescu si nici Nistorescu nu mai sunt ceea ce au fost in 2004. Presedintele este, de acum, un "jucator" cu puteri diminuate, pe cand directorul editorial al "Cotidianului" ne apare ca un personaj anacronic, cu putine sorti de izbanda pe post de Terminator prezidential. Nistorescu va lua o plasa de zile mari daca isi inchipuie ca reeditarea interminabilei liste de acuzatii aduse lui Basescu va incalzi cu ceva publicul deja suprasaturat de aceleasi informatii si atacuri.
In schimb, ar starni, neindoielnic, mare valva daca ar opta sa-i semnaleze publicului unele asemanari dintre domnia sa si seful de stat – de exemplu, vanitatea, irascibilitatea, obstinatia. Este adevarat ca astfel de particularitati nu impiedica un gazetar sa-si conduca ziarul, pe cand in cazul unui presedinte ele pot deveni un impediment in calea definirii unei directii noi pentru tara. Dar pe cand Basescu mai are totusi unele sanse de relansare a presedintiei sale, Nistorescu pare incapabil sa ofere mai mult decat un bizar cantec de lebada al unui fost mare gazetar.
