Razboiul izbucnit in media romaneasca – mai ales in blogosfera, dar cu ecouri in presa – este pe cat de captivant, pe atat de irelevant pentru public sub aspectul persoanelor implicate, indiferent de respectul sau dispretul pe care ni-l provoaca unele dintre acestea. Discutiile despre cine a mai angajat sau a mai destituit pe cine si despre cine se iubeste sau se uraste cu cine in breasla jurnalistica nu sunt nici mai interesante, nici mai putin sordide decat "evenimentele" similare din, sa zicem, zona bancara sau a oricarei alte industrii. Singura diferenta este ca in media avem posibilitatea sa exhibam toate aceste lucruri in public in moduri mai mult sau mai putin decente. Breasla jurnalistica nu are acces la vreo cunoastere superioara altora, iar in ceea ce priveste calitatea morala a celor care o compun, aici chiar nu avem cu ce ne lauda.
A face aici o analiza a servitutilor, tradarilor, manipularilor si ticalosiei din presa ne-ar aduce in situatia proverbialului cretan si, de aceea, credem ca ea trebuie lasata in seama unora care isi pot lua distanta fata de fenomen si care il pot analiza din afara. Ceea ce poate prezenta insa interes public reprezinta relatiile dintre mass-media, grupurile de interese si institutiile publice din Romania. Cumva, si acest scandal, ca si multe altele din ultimii ani, a fost legat, in mod cu totul previzibil, de persoana lui Traian Basescu. Nimic nou aici. Cam tot ce s-a intamplat scandalos in viata publica de la noi in ultimii ani a fost pus, cu sau fara indreptatire, cu sau fara dovezi, cu sau fara noima, in legatura cu Traian Basescu. Una dintre acuzatiile lansate saptamana aceasta priveste infiintarea de catre Traian Basescu a unei noi Securitati. Uitati – suntem indemnati – de vechea Securitate, de tortionarii, agentii si turnatorii ei!
E, oricum, o poveste veche care trebuie lasata in seama istoricilor. Concentrati-va mai bine – in calitate de cronicari ai prezentului ce va pretindeti – la noua Securitate, la Securitatea lui Basescu, care – iata! – a marit aparatul serviciilor secrete pana la dimensiuni la care Securitatea comunista visa numai. Traian Basescu este acuzat ca se foloseste de serviciile secrete pentru a-si spiona adversarii si pentru a le fabrica dosare, instrumentate ulterior de obedientul DNA, iar ziaristii (de fapt, numai unii ziaristi) sunt acuzati ca ignora aceasta realitate, ca aceasta ignorare este una interesata (si deci vinovata) si ca ea este o dovada de inregimentare in armata lui Traian Basescu si a noii sale Securitati.
Ei bine, nu chiar toata lumea se teme astazi in Romania ca este urmarita de serviciile secrete. Cei care se tem se afla in zona grupurilor de interese care amesteca interesele de afaceri cu actul politic, anume in zona oligarhiei si a politicienilor corupti, iar ziaristii incriminati se incapataneaza sa denunte aceste legaturi nocive, indiferent ca acestia se numesc Patriciu, Voiculescu, Vantu sau Udrea. Dintr-odata, a investiga coruptia devine inregimentare politica si, mai mult, aservire fata de "Noua Securitate".
O consecinta inca si mai perversa priveste relatia cu trecutul. Jurnalistii incriminati ca fiind "ai lui Basescu" au sustinut, fara exceptie, "Raportul Tismaneanu" si condamnarea comunismului. Rezulta, intr-o logica perversa, ca a sustine condamnarea comunismului, deconspirarea turnatorilor si agentilor Securitatii reprezinta o crima dezonoranta, pentru ca te asociaza intr-un fel cu Traian Basescu. Mai mult, a aparut acuzatia ca un grup de jurnalisti (acelasi) ar profita de pe urma condamnarii comunismului si ca, prin urmare, denuntarea crimelor acestui regim nu ar fi motivata de vreun sentiment al dreptatii, ci de meschine interese personale.
Aici nu este vorba despre a dezbate "Raportul Tismaneanu". O dezbatere din punct de vedere istoriografic, juridic, filosofic, politic sau chiar ideologic a acestui document si a discursului presedintelui de condamnare a comunismului este perfect legitima. Aici este insa vorba despre altceva: este vorba despre diversiunea care a inventat "anticomunismul vinovat prin asocierea cu Traian Basescu". La 20 de ani de la caderea regimului, confrati de-ai nostri au ajuns sa sugereze ca, daca indraznesti sa te pronunti pentru deconspirarea securistilor si pentru condamnarea crimelor comuniste, atunci esti cumva un mercenar in slujba lui Traian Basescu si a serviciilor secrete. Unui astfel de om i-as raspunde, vorba lui Caragiale, "da, sunt jurnalist, dar nu sunt confrate cu dumneata!".
