» Mari-Jana Oboroceanu a plecat din Romania acum 16 ani, cu sotul si copilul de 11 ani, sa invete politica in desertul Texasului.
» Acum, baiatul ei este soldat american in Coreea de Sud, iar ea lucreaza in Washington D.C. la cea mai mare biblioteca din lume, dand parlamentului american informatii care sa-l ajute sa voteze legi mai bune.
"Ma bucur ca pot sa contribui la binele poporului american", spune Mari-Jana ("M-J") Oboroceanu, o romanca de 46 de ani, intr-o cafenea din Capitol Hill, centrul politicii americane. E in pauza de pranz, care dureaza o ora. Apoi va merge trei sute de metri pana pe Bulevardul Independentei, unde se afla una dintre cele trei cladiri grandioase ale Bibliotecii Congresului. Aici isi serveste cu mandrie tara adoptiva. Analizeaza pentru Congres (parlamentul american) situatii cum ar fi raspunsul la gripa aviara, victimele in razboaiele purtate de America din 1775 pana azi sau starea politica din Romania. Nu e tocmai un loc de munca obisnuit.
Biblioteca Congresului are peste 128 de milioane de carti si documente, de 64 de ori mai multe decat Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti. Majoritatea pot fi consultate de oricine intr-o cladire impresionanta de langa Capitoliu (sediul Congresului), construita in 1897 in stilul Renasterii Italiene. Sau pe Internet, pe site-ul www.loc.gov, care gazduieste stradania americanilor de a digitiza cunostintele omenirii.
Insa acum 200 de ani, inainte sa devina o "colectie universala de cunostinte si creativitate pentru generatiile urmatoare", biblioteca a fost deschisa pentru a-i fi de folos Congresului in adoptarea legilor. Asta ramane si acum principala ei misiune, pe care si-o indeplineste printr-un departament de cercetare care-si are sediul intr-o cladire la fel de mare ca cea principala, dar mai austera, de marmura, masiva ca statia de metrou bucuresteana de la Piata Muncii. Aici lucreaza M-J.
"E foarte multumitor sa contribui la procesul prin care Congresul american adopta legi", spune ea. Pentru asta e nevoie de obiectivitate, ca acesta sa-si faca o parere bazata pe toate realitatile. Nu e loc de politica sau sloganuri. In urma cu 16 ani insa, tocmai studiul politicii a adus-o aici.
"Eu am gasit refugiul in carti"
M-J si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Romania comunista, in care munca era proclamata la rang de religie. Din copilarie isi aminteste doar lucrurile frumoase – mersul la scoala, prietenii, vacantele la bunici. Mai tarziu asculta Radio Vocea Americii, cu teama ca va fi auzita de vecinii care trageau cu urechea prin tevi. Nu se sinchisea prea mult de "preaiubitul conducator", care aparea pe prima pagina in toate ziarele. Se facea bascalie de el si, la o adica, ziarele erau bune daca ramaneai fara hartie igienica. Lucrul cu adevarat important pentru ea, care a tinut-o departe de toate astea, era scoala. Iar invatatul era unul dintre putinele lucruri pe care le puteai face in voie in comunism.
"Eu am gasit refugiul in carti, citind mult, mergand la scoala, avand o cariera, crescand copilul…"
A locuit pe Bd. 1 Mai din Bucuresti si a mers la Liceul "Gheorghe sincai". In 1983, cu un copil de crescut, s-a inscris la seral la Facultatea de Constructii si s-a specializat in instalatii electrice. Dupa Revolutie, in 1991, a inceput un master in relatii internationale si diplomatie. Se gandea ca ar putea ajunge intr-o zi ambasador la Washington. Dar, in 1993, sotul de atunci a fost admis la un MBA in America. Asa ca si-au facut bagajele, si-au luat ramas-bun de la familie si prieteni, si-au luat copilul si au zburat peste Ocean.
"A fost dorinta de a studia mai mult"
Mai intai a ajuns in Texas, intr-un orasel universitar aflat undeva in desert, pe niste delusoare cu multi cactusi. Dupa un an, a obtinut o bursa direct la Universitatea "George Washington" din capitala, care avea de 7 ori mai multi studenti decat intreaga populatie a oraselului texan. A studiat management politic – ce trebuie sa faci cand ai un mesaj de transmis si vrei ca votantii sa-l inteleaga. Apoi, in 2003, a terminat un al treilea master, in stiintele bibliotecii si informatiilor. In paralel cu scoala a muncit 40 de ore pe saptamana ca sa se intretina. Un an de zile a lucrat in Camera Reprezentantilor, pentru un congressman din Virginia: "A fost o onoare pentru mine, pentru ca domnul Frank Wolf a militat pentru democratie, impotriva comunismului din Romania si din celelalte tari care au fost sub asuprirea lui." Apoi, printr-un program al guvernului american, a ajuns la Biblioteca Congresului. Lucreaza aici de patru ani si jumatate.
"America m-a invatat sa cred in mine"
America e tara ei adoptiva, spune M-J. Ca mai toti romanii plecati la studii in SUA, a descoperit ca si aici se pune mare pret pe munca, dar altfel decat in Romania comunista. "Sunt niste posibilitati nemaipomenite pentru cel care vrea sa munceasca mult si apreciaza cultura poporului american. Eu am muncit foarte mult."
M-J nu stia prea multe despre sistemul american cand a ajuns aici, in 1993. "Nu planuiesti cand te indragostesti, doar se intampla. Eu m-am indragostit de America vazand-o de aici. Ea m-a crescut 16 ani de zile, m-a invatat sa cred in mine."
Pe parcurs, spune ea, a ajuns sa aiba o imagine a democratiei la cel mai inalt nivel: "Libertatea de a gandi si de a te exprima e posibila, nu e o utopie, precum cea in care am crescut eu". Drept multumire, M-J o serveste cat de bine poate. La fel face si fiul ei de 27 de ani: imediat ce a terminat liceul s-a inrolat in armata, iar in 2003 a fost trimis in Irak. In 2005 a plecat din nou, iar acum e in Coreea de Sud, "dand inapoi acest cadou pe care l-a primit".
