Angela Gheorghiu: „Imi place si ideea de a mixa genurile muzicale”

Frumoasa, talentata, mereu in atentia presei, Angelei Gheorghiu ii place sa creada ca apelativul "diva" vine de la cuvantul "divin". Ea con­sidera ca datoria ei pe acest pamant este sa imparta oamenilor darul cu care a inzestrat-o Dumnezeu.

Angela Gheorghiu nu mai are nevoie de prezentare. Este una dintre sopranele de mare succes international, cea care a cantat cu Metropolitan Opera din New York in aproape 100 de reprezentatii. Vocea ei este considerata de catre critica muzicala internationala drept o combinatie intre vocile a doua celebre cantarete de opera, Maria Callas si Renata Tebaldi. Este o femeie frumoasa care, pe deasupra, este si romanca.

Criticul John Allison spunea ca "sunt mai putine dive" in ziua de azi, comparativ cu anii ’50, dar ca nu este ingrijorat.

Carte de vizita
Nume: Angela Gheorghiu
Studii: Conservatorul de Muzica Bucuresti, promotia 1990, profesoara Mia Barbu
Activitate: Debuteaza in 1992 la Royal Opera House din Londra cu rolul Zerlina, din "Don Giovanni", urmat de Mimi din "Boema", apoi canta la Opera de Stat din Viena si la Opera din Hamburg. In 1993 debuteaza in "Boema", la Metropolitan Opera din New York. La Covent Garden din Londra a debutat in "Traviata" in 1994.
Ocupatie: soprana

Ce inseamna, in opinia dumneavoastra, cuvantul "diva"? Va con­side­rati o diva?  
Angela Gheorghiu: Ca sa fiu sincera, necitind cronici, deci opiniile unei singure persoane, intotdeauna evit sa ma las influentata de bine sau de rau… este opinia domniei sale. Nu am facut niciodata statistici. Eu am devenit artista, cantareata de opera mai exact, la varsta de 17 ani. Am inceput sa cant muzica clasica de la 6 ani. Am muncit, am studiat si am invatat tot timpul de la predecesorii mei.
"Diva" este un compliment pentru mine, pentru ca stiu ca acest cuvant vine de la "divin". M-am simtit de mica speciala intr-un fel, dar, mai mult, m-am simtit indatorata pentru darul primit. "Diva" a devenit acum un cuvant alaturat tuturor persoanelor cu­noscute, de succes, sau care vor sa se remarce doar atribuindu-li-se acest compliment. Cu cativa ani in urma acesta era apelativul dat doar sopranelor. Acum este inteles gresit de catre toata lumea, chiar si de catre divele adevarate… pacat! Ape­lativul "diva", atunci cand imi este adresat, repre­zinta pentru mine o onoare si-mi suge­rea­za un mare res­pect din partea publicului, cel pentru care exist pe aceasta lume dintotdeauna. Vreau sa "curat de praf" acest cuvant si de opiniile gresit intelese in ultimii ani despre notiu­nea de "diva".

Ce avantaje si dezavantaje presupune statutul de vedeta?

AG: Nu am facut o lista cu avantajele si dezavantajele din viata mea de zi cu zi. Vedetismul vine implicit. Eu nu l-am cautat, nu l-am vrut. A venit fara sa-l poftesc. Vreti sa spuneti ca sunt o persoana cunoscuta. Daca va amintiti, am inceput sa fac spectacole in Romania de la 18 ani, cand numele meu era Angela Burlacu. Am cantat pe toate scenele din Bucuresti, faceam multa televiziune si inregis­trari radio. Iosif Sava si Luminita Constantinescu nu conteneau sa-mi ofere ocaziile cele mai importante spre a avea avantajul, ca tanar artist, sa-mi construiesc o experienta. Si, de atunci, avantajele au curs lant in toata lumea.
Dezavantajele sunt si ele des­tul de importante. Nu pot avea o viata stabila. O familie stabila. 90% din an, din 1990 incoace, ma aflu undeva prin lumea aceasta mare. Sunt trista cand trebuie sa anulez vreun angajament din pricina sanatatii. O mica raceala ma obliga sa-mi anulez un angajament.
 
Ce inseamna pentru dumneavoastra "acasa"?

AG: Sunt sigura ca va imaginati raspunsul. Sunt romanca si nu am plecat niciodata din Romania. AcasasRomania. Nu mi se pune niciodata intrebarea: cand ai plecat din Romania? Locuiesc si in Elvetia si la Paris. Este normal sa ma impart si in locuri unde viata personala m-a purtat. Dar locuiesc dintotdeauna si in Romania.

Ce proiecte aveti in Romania in acest an? Credeti ca pu­bli­cul mai este suparat pe dumneavoastra dupa anularea concertului de acum doi ani?

AG: Concertul din acel decembrie nu l-am confirmat niciodata. Organizatorii s-au grabit. Imi aduc aminte de un festival "Enescu" cand a fost iarasi o informatie falsa. Nu semnasem nici un contract si afisele erau deja peste tot. Publicul nu se poate "supara" pe un artist niciodata. Amin­tindu-mi de lacrimile publi­cului de la Teatrul National, cand am concertat in cadrul Sarbatorii Muzicii din luna iunie, sunt extrem de fericita. Ele m-au asigurat ca acesta nu este deloc suparat. Ii multumesc!
 
Dintre toate rolurile interpretate, cu care va identificati cel mai bine?

AG:  Aceasta este cea mai dificila intrebare. Nu am roluri preferate. Il iubesc pe ultimul si ma indragostesc de urmatorul…

Ce roluri repetati acum? Cat de greu este sa lucrezi la mai multe spectacole in acelasi timp?

AG: Ma aflu la Londra pentru cateva spectacole cu "Tosca" la Opera Regala. Este productia facuta special pentru mine dupa ce am facut filmul "Tosca" cu Benoit Jacquot cu cativa ani in urma. Nu pregatesc niciodata mai multe roluri in acelasi timp. Nu ma risipesc. Imi place sa ma concentrez asupra unui singur personaj. Am foarte multa grija din acest punct de vedere. Poate chiar prea multa cateodata.

Vi s-a intamplat sa faceti roluri la care aplauzele, sa spunem, nu au fost furtunoase? Ce simte o artista in astfel de momente?

AG: Multumesc lui Dumnezeu, nu am avut parte de asa o experienta. Dar am fost prezenta la spectacole in care colegii mei, cateodata, au auzit o persoana, doua manifestandu-se nepoliticos. Trebuie sa respectam munca artistului de pe scena. Un spectacol este rezultatul multor ani de studiu si trebuie sa intelegem ca putem avea si o seara mai putin inspirata. Oricum, orice artist intotdeauna da ce are mai bun in seara spectacolului. Daca nu iti place ceva, nu aplauzi, va fi deja de ajuns. Artistii, in ge­ne­ral, se mobilizeaza si merg mai departe. Asa si trebuie, pentru ca se poate sa dai peste un om care nu pricepe si are maniere lipsite de res­pect si intelegere.
 
Cum vi se pare scena de opera din Romania in momentul de fata?

AG: Nu stiu cum este scena Operei de la Bucuresti. Am vazut doar, foarte rar, cate un spectacol cu adoratii mei colegi si prieteni. Cantaretii, coristii si orchestra sunt formidabili, extrem de pregatiti si talentati, la fel ca in intreaga lume, dar nu au perspective, nu au posibilitati de a avea adevarati mecena. Nu au ocazii de a face spectacole in turnee serioase. Operei ii lipseste mult in primul rand un director cu o strategie de marketing, mai putin subiectiv si care mi-ar raspunde cu "da" atunci cand ii propun un titlu. In schimb raspunsul primit este ca "nu are timp pentru a pregati corul"… fara alte comentarii.

Cum vedeti trecerea operei in zona videoclipurilor?

AG: Imi place la nebunie. Deja cred ca se face un fel de apperhaid in toata mass-media impotriva muzicii clasice. Opera si cantaretii astazi sunt frumosi, talentati si moderni. La opera astazi poti gasi mituri si actori adevarati, sa nu va lasati influentati numai de "ce era odata"… Modernitatea si toata tehnica de astazi ajuta in egala masura opera ca si muzica pop. Opera metropolitana din New York si multe alte teatre transmit in high definition spectacole live in sute de cinematografe din lumea intreaga, inclusiv in Romania. Milioane de oameni pot vedea pe viu un spectacol de opera in salile de cinema servind popcorn si bauturi racoritoare… imi place si ideea de a mixa genurile muzicale. Cred in evolutie si modernitate.

O cantareata de opera, prin specificul muncii sale, trebuie sa aiba un regim special de viata? Ce presupune acesta?

AG: Incerc sa am o viata cat mai normala. Pierderea noptilor este foarte nociva pentru mine. Spectacolele sunt lungi si noptile devin albe. Somnul pentru toti artistii este o grea problema. Sunt o femeie normala. Tra­iesc moderat, ma distrez, rad si plang cu pofta! Nu beau rece, doar atat, pentru ca nu trebuie sa racesc.