Peripetiile Universitatii "Spiru Haret" in tara in care statul a fost aproape anihilat prin privatizare sunt inca o ipostaza a pervertirii romanesti a capitalismului. Capitalismul de mucava al fostilor activisti si securisti nu se putea inradacina decat in absenta spatiului public. Caci, in lipsa unui spatiu public suficient de robust pentru a asigura prevalenta intereselor generale, intregul sistemul de valori sociale si morale a fost corupt. Iar coruptia care a intarziat dezvoltarea Romaniei isi are originea in aceasta stare de lucruri. Pentru a legitima modelul social al tranzitiei si posttranzitiei romanesti imaginat de fosta nomenclatura erau insa necesare mecanisme de producere si reproducere a "elitelor". Ceea ce, cu spiritul organizatoric deja consacrat in anii ceausismului, unii au si incercat sa faca. Asa s-a ajuns la proliferarea universitatilor private, care, raspunzand initial nevoii de instructie superioara pe care putinele universitati de stat existente atunci nu reuseau sa o asigure, au transformat radical invatamantul superior.
Dupa ce incepuse oarecum fortat in vremea lui Cuza, invatamantul universitar romanesc incercase macar, chiar daca nu reusise intotdeauna, sa se organizeze relativ autonom in raport cu alti actori sociali si, mai ales, in relatie cu politica. Mai apoi, sirul dictaturilor, care a debutat in 1938 cu monarhia autoritara a lui Carol al II-lea si a continuat cu statul legionar si dictatura antonesciana, dar mai ales ca urmare a totalitarismului comunist, sistemul universitar a fost in mare parte devastat. Punctele de rezistenta universitara reusisera insa sa asigure supravietuirea spiritului academic.
In 1990 auspiciile pareau favorabile, decomunizarea universitatilor putand oferi ocazia unui nou inceput. N-a fost sa fie! Fostii activisti, gen Bondrea, au profitat de ocazie pentru a porni un invatamant paralel, care a deturnat si invatamantul universitar de stat. O dovada in plus ca, in absenta statului ca spatiu public reglementat, doar regulile economiei de piata asa-zis libere creeaza monstri. Legea cererii si ofertei a transformat negotul diplomelor intr-una dintre cele mai rentabile afaceri postrevolutionare. si totul s-a bazat pe dumpingul universitar. Caci, daca o luna de studii la o gradinita privata costa, in medie, 150 de euro, deci cam 1.500 de euro pe an, in cazul studiilor universitare la o institutie romaneasca privata de invatamant superior un an costa maximum 200-300 de euro. Drept comparatie, in 2009 alocatia bugetara pe student in invatamantul universitar de stat de licenta ajunge cam la 3.500 de lei, aproximativ 800 de euro. Iar aceasta suma nu acopera costurile de educatie.
Insa dumpingul universitar practicat inca de la inceputul anilor ’90 ai secolului trecut si-a spus cuvantul. Pragmatici, multi studenti cu venituri modeste, sub impactul modelului de reusita sociala care privilegia pozitiile, si nu cunostintele, au incercat sa obtina diplome universitare cu cel mai mic efort posibil. Nu e deci de mirare ca numarul universitatilor private a explodat. In Romania functioneaza astazi 56 de universitati de stat (49 civile si sapte militare) si 55 de universitati private, dintre care 31 acreditate si 24 in curs de acreditare. Deci cam tot atatea universitati private cat cele de stat. Dar in ceea ce priveste numarul de studenti doar Universitatea "Vasile Goldis" din Arad are spre 30.000 de studenti, in timp ce toate celelalte scolarizeaza sub 12.000 de studenti. Deci, cu cei peste 320.000 de studenti ai sai, Universitatea "Spiru Haret" este, de departe, cea mai mare fabrica de diplome universitare din tara.
Si "succesul" sau se bazeaza pe pretul scazut al instructiei universitare. Un pret care nu poate insa asigura si calitate programelor de studii. Caci, in incercarea de a-si asigura finantarea continua, aceste adevarate FNI-uri academice nu isi pot permite sa piarda studentii pe parcurs. Asa ca, odata intrati, cu conditia minimala a participarii la sesiunile de examene, acestia aveau toate sansele sa obtina o diploma universitara.
Desi invatamantul universitar este un serviciu public, chiar atunci cand se afla in administrare privata, si ar trebui sa prevaleze calitatea si competenta, capitalismul de mucava care promoveaza profitul cu orice pret a afectat intreg sistemul de invatamant superior. Doar ca prin incercarea de compromitere a universitatii se pune in cumpana si viitorul statului.
